Vaka-vadha din Adi parva 159-162

Mahabharata Cartea 1. 
Mahabharata Vaka-vadha Parva 159

Virtute:
Tot timpuI mă gândesc la binele pe care ar trebui să-l fac celui în a cărui casă am fost primit și trăiesc fericit! 
Acela este un om adevărat, asupra căruia favorurile făcute, nu sunt în zadar. El plătește înapoi mai mult decât a primit.
Plângerile unui brahman:
'Oh, blestemată este viața pe pământ, care este goală ca o trestie și atât de lipsită de fructe, având la bază suferința, și lipsa de libertate și ca recompensă nenorocirile!
Viața este suferință și boală; Viața este cu adevărat un șir de suferințe! Sufletul este unul: dar el trebuie să urmeze virtutea, bunăstarea și plăcerea. Și pentru că acestea sunt urmărite în același timp, frecvent apar discordanțe, care sunt sursa neplăcerilor și a suferinței. 
Unii spun că Eliberarea (din prizonieratul lumii materiale, iluzorii) este cel mai de seamă țel al dorinței. Dar cred că nu poate fi atinsă niciodată. Achiziționarea averii este iad; obținerea averii se face cu suferință; și există și mai multă suferință după ce ai obținut-o, pentru că-ți iubești achizițiile, și dacă se întâmplă nenoriciri, devii foarte afectat și te plângi.  

"Janamejaya întrebă, 'O primul dintre Brahmani, ce au făcut Pandavii, după ce au ajuns în Ekachakra?'
"Vaisampayana spuse, 'După ce au ajuns în Ekachakra, au trăit pentru scurt timp în casa unui brahman. Ducând o viață de călugări cerșetori, contemplau diferite păduri încântătoare și regiuni pământene și multe râuri și lacuri; și au devenit mari favoriți ei locuitorilor acelui oraș ca urmare a realizărilor lor. Pe înserate puneau la picioarele lui Kunti tot ce adunaseră în turul lor, iar Kunti obișnuia să împartă toate acestea între ei, fiecare primind ceea ce i se cuvenea. Astfel Bhima primea jumătate iar ceilalți, împreună cu Kunti, cealaltă jumătate. În acest fel au trăit iluștrii Pandavi pentru un timp.

"Într-o zi, în timp ce eroii se aflau în turul lor de mendicanți, s-a întâmplat ca Bhima să fie acasă cu mama sa Pritha. În acea si Kunti a auzit un strigt puternic de durere, ce îți sfâșia inima, și care venea dintr-unul dintre apartamentele brahmanului. Auzind că locuitorii casei brahmanului plângeau, Kunti din compasiune nu a putut să rămână indiferentă. Fiind afectată de suferință, amiabila Pritha i s-a adresat lui Bhima, spunând aceste vorbe pline de compasiune. 'Jurămintele noastre spun că trebuie să-l liniștim pe cel în suferință, trăind în casa lui, respectați de el și neștiuți de fiul lui Dhritarashtra.
O fiule, tot timpuI mă gândesc la binele pe care ar trebui să-l fac acestui brahman, ca la ceea ce fac cei ce trăiesc fericiți în casa altuia! 

O copile, acela este un om adevărat, asupra căruia favorurile făcute nu sunt în zadar. El plătește înapoi mai mult decât a primit din mâinile acestora. 
Nu există nici o îndoială ca o suferință s-a abătut asupra acestui brahman. Dacă am putea să-i fim de vreun ajutor, am putea să-i răsplătim serviciile pe care ni le-a făcut.'

"Auzind aceste cuvinte ale mamei sale, Bhima spuse, 'O mamă, interesează-te de natura suferinței brahmanului și care-i este cauza. Aflând despre ce-i vorba, o voi elimina, oricât de dificilă ar fi sarcina pe care trebuie să o îndeplinesc.'
"Vaisampayana continuă 'În timp ce mama și fiul vorbeau în felul acesta, au auzit din nou, un alt strigât de suferință, ce venea de la brahman și soția sa. Atunci Kunti a intrat repede în apartamentele interioare ale ilustrului brahman, asemenea unei văcuțe ce aleargă către vițelul ei legat. Ea îi privi pe brahman împreună cu soția sa, fiul și fica lor, stând cu fețe deznădăjduite, în timp ce brahmanul spuse, 'Oh, blestemată este viața pe pământ, care este goală ca o trestie și atât de lipsită de fructe, având la bază suferința, și lipsa de libertate și ca recompensă nenorocirile!

Viața este suferință și boală; Viața este cu adevărat un șir de suferințe! Sufletul este unul: dar el trebuie să urmeze virtutea, bunăstarea și plăcerea. Și pentru că acestea sunt urmărite în același timp, frecvent apar discordanțe, care sunt sursa neplăcerilor și a suferinței. Unii spun că Eliberarea (din prizonieratul lumii materiale, iluzorii) este cel mai de seamă țel al dorinței. Dar cred că nu poate fi atinsă niciodată. Achiziționarea averii este iad; obținerea averii se face cu suferință; și există și mai multă suferință după ce ai obținut-o, pentru că-ți iubești achizițiile, și dacă se întâmplă nenoriciri cu acestea, devii foarte afectat și te plângi. 

Nu știu prin ce mijloace pot scăpa de acest pericol, și nici cum aș putea scăpa de aici, cu soția mea, într-o regiune fără pericole. Adu-ți aminte soție, că am vrut să migrez într-alt loc, unde să fim fericiți, dar nu ai vrut să mă asculți. Deși am solicitat acest lucru în repetate rânduri, o femeie simplă, mi-ai spus, 'Aici m-am născut și aici vreau să îmbătrânesc; acesta este locul meu strămoșesc.' Venrabilul tău tată și mama ta de asemenea, s-au ridicat de mult timp la ceruri. De asemenea toate rudele tale au murit. Atunci de ce ai vrut să mai trăim aici? 

Dusă de afecțiunea pentru rudele tale, nu ai vrut să mă asculți. Dar iată că a sosit timpul să fi martora morții unei rude apropiate. Oh, cât de trist este acest spectacol pentru mine! Sau poate că a sosit timpul pentru propria mea moarte, pentru că nu voi fi niciodată în stare să abandonez în mod crud pe cineva care depinde de mine, atâta timp cât trăiesc. Tu m-ai ajutat în toate faptele mele bune, tu însuți renunțând și fiind afectuoasă cu mine, ca o mamă. 

Zeii mi te-au dat ca o adevărată prietenă și tu ești cu adevărat primul meu refugiu. Datorită părinților mei tu ai devenit cea care participă la grijile mele domestice. Tu ai o genealogie pură și o bună dispoziție, tu ești mama copiilor mei, îmi ești devotată și atât de inocentă; alegându-te și căsătorindu-te conform ritului, nu pot să te abandonez, soția mea, care ai fost constantă în jurămințile tale de a-mi salva viața. 

Cum am să fiu în stare să-mi sacrific fiul, un copil la o vârstă fragedă și căruia încă nu i-a apărut părul masculinității? Cum să-mi sacrific fica, pe care am făcut-o eu însumi, care a fost pusă în mâinile mele drept cadou de către Creator, pentru a o înmâna unui bărbat și prin care sper să mă bucur, împreună cu strămoșii mei, de regiunile ce sunt atinse după moarte numai de cei ce au fii de la fice? Unii oameni cred că afecțiunea tatălui pentru fiu este mai mare; alții cred că afecțiunea pentru fice este mai mare, a mea, totuși, este la fel.

Cum aș putea fi pregătit să renunț la inocenta fică de care depind regiunile extatice pe care le-aș putea obține după moarte și întreaga mea genealogie și fericire perpetuă? Dacă, din nou, mă sacirific eu însumi și plec în lumea următoare, nu voi avea pace, pentru că în mod evident, fiind părăsită de mine, cum își va câștiga familia existența?. Sacrificarea oricăruia ar fi crudă și condamnabilă. Pe de altă parte, dacă mă sacrific eu însumi, aceștia, fiind fără mine, cu siguranță vor pieri. Suferință căreia i-am căzut pradă, este mare; și nici nu cunosc mijloacele prin care să scap. Vai, ce variantă să aleg astăzi pentru cei apropiați. Mai bine ar fi să mor cu toți aceștia, pentru că n-aș putea trăi în continuare.'"

Mahabharata Vaka-vadha Parva 160
Bărbatul adevărat și femeia adevărată

"Vaisampayana spuse, "Auzind cuvintele Brahmanului, soția sa îi spuse, O Brahmana, nu trebuie să te plângi ca un om obișnuit. Și nici acest moment nu este potrivit pentru plângeri. Tu ești un învățat; știi foarte bine că toți oamenii mor; nimeni trebuie să se plângă de ceea ce este invevitabil. Soția, fiul și fica sunt considerați (datorită falsului Ego) ca fiind propriul eu. De vreme ce ai Cunoaștere, distruge această tristețe. Eu sunt cea care mă voi duce acolo. Într-adevăr cea mai înaltă și eternă datorie a unei femei, este de a-și sacrifica viața pentru binele bărbatului ei.

Un astfel de act al meu te va face fericit iar mie îmi va aduce faimă în această lume și fericire fără de sfârșit în lumea de după aceea (pentru cei ce se sacrifică pentru cei dragi, fericirea din lumile paradisace unde viața semizeilor din punct de vedere al celei de pe pământ este considerată fără de sfârșit). Aceasta este într-adevăr cea mai înaltă virtute (din planul lumii materiale) iar prin aceasta și tu poți obține atât virtute cât și fericire. Scopul pentru care se dorește o femeie, a fost deja atins de tine, prin intermediul meu. Ți-am născut o fică și un fiu și astfel am fost eliberată de datoria pe care o aveam față de tine. Tu ești în stare să îi întreții și să-i îndrăgești pe copii iar eu nu am să pot niciodată să-i întrețin și să am grijă de ei ca tine.

Tu ești viața, averea și domnul meu; fiind lipsit de tine, cum voi putea eu sau acești copii, să existe? Văduvă și fără stăpân, cu doi copii care depind de mine, cum aș putea să-i mai țin în viață fără tine, ducând o viață onestă? Dacă fica ta este cerută (în căsătorie) de către persoane care nu sunt onorabile, vanitoase și care nu merită să devină rude cu tine, cum aș putea să fiu în stare să protejez această fată? Într-adevăr, așa cum păsările caută cu aviditate carnea ce a fost aruncată pe drum, la fel oamenii cer o femeie care și-a pierdut bărbatul.

O cel mai de seamă dintre brahmani, cerută de oameni răi, s-ar putea să șovăiesc și să nu mai fiu în stare să continui pe calea care este dorită de către toți cei onești. Cum aș putea fi în stare să pun această singură fică a casei tale pe calea pe care au mers strămoșii ei? Cum voi fi în stare să împărtășesc acestei copile fiecare realizare dorită, în acel timp al lipsei, când voi deveni lipsită de stăpân? Copleșită de persoane nedemne, care vor cere mâna ficei tale, ele sunt asemenea celor din clasa servitorilor (șudra), ce doresc să audă Vedele.

Iar dacă nu am să le-o dau, pe cea care care are sângele și calitățile tale, s-ar putea ca aceștia chiar să o ia cu forța, asemenea ciorilor ce fură untul sacrificial. Și privindu-l pe fiul tău, care nu-ți va semăna și fica ce va fi pusă sub controlul unor persoane nedemne, voi fi disprețuită chiar și de persoane neonorabile și cu siguranță voi muri. Iar acești copii fiind lipsiți de mine și de tine, tatăl lor, fără îndoială vor pieri asemenea peștilor lipsiți de apă.

Nu este nici o îndoială că fiind lipsiți de tine noi trei vom pieri: de aceea se cade ca eu să fiu cea sacrificată. O Brahmane, cei ce sunt cunoscători ai moralei, spun că pentru femeile care au născut copii, să plece din această lume înaintea domnilor lor, este un act de mare merit. Sunt gata să-mi abandonez acest fiu și această fică, rudele mele, și însăși viața, pentru tine. Pentru o femeie a fi tot timpul angajată în a face servicii agreabile domnului ei, este o datorie mai înaltă decât sacrificiile, asceticismul, jurămintele și actele de caritate.

De aceea actul pe care intenționez să-l comit, este în concordanță cu cea mai înaltă virtute și este pentru binele tău și al neamului tău. Cel înțelept declară că rudele, copiii, soția și toate lucrurile care-ți sunt dragi, sunt îndrăgite pentru a scăpa de pericol și suferință. Trebuie să-ți protejezi averea, pentru a scăpa de pericole și prin averea ta îți poți arăta aprecierea și protecția. Dar trebuie să te protejezi pe sine atât prin soție cât și prin avere.

Cel învățat a enunțat adevărul că soția, fiul, averea și casa sunt achiziționate cu intenția de a te asigura împotriva accidentelor, prevăzute sau nu. Cel înțelept a spus de asemenea că toate relațiile unui um puse în balanță nu-l pot egala pe el însuși. De aceea respectabile domn, protejează-te pe tine abandonându-mă pe mine. O, dă-mi voie să mă sacrific și ai grijă de copiii mei.

Cei ce cunosc morala, au spus în tratatele lor că femeile nu trebuiesc în nici un caz ucise, iar Rakshasi nu sunt ignoranți în ceea ce privesc regulile moralității (vedice). De aceea, în timp ce este sigur că un Rakshasa va omorâ un om, este îndoielnic că va omorâ o femeie. De aceea din partea ta, care cunoști regulile moralității, se cade să mă pui pe mine în fața Rakșasului (mâncătorului de oameni).

M-am bucurat de multă fericire, am obținut mult din ceea ce-mi este agreabil și am obținut de asemenea mult merit dharmic. De la tine am obținut de asemenea copii, ce-mi sunt foarte dragi. De aceea nu sunt tristă, dacă am să mor. Am născut trei copii, care au crescut; tot timpul îmi doresc să-ți fac bine; amintindu-mi toate acestea, am ajuns la această hotărâre. O respectabile domn, abandonându-mă, tu ai putea obține o altă soție.

Prin intermediul ei vei putea de asemenea să obții merit dharmic. Nu este nici un păcat în aceasta. Pentru un bărbat poligamia este un act de merit (în avea grijă de mai multe femei), dar pentru o femeie este păcătos să-și ia un al doilea bărbat. Luând acest lucru în considerație, și că sacrificarea ta este condamnabilă, O, eliberează-te pe tine, neamul și copiii tăi chiar astăzi, fără pierdere de timp (abandonându-mă).'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de ea, O Bharata, brahmanul a îmbrățișat-o și amândoi au început să plângă în liniște, copleșiți de amărăciune.'"

Vaka-vadha Parva 161
Rămânerea în lumile paradisiace ale strămoșilor (Pitri-loka) depinde de pomana făcută de copii
Lamentarile fetei brahmanului

"Vaisampayana spuse, 'Auzind aceste cuvinte ale părinților ei afectați, fica a fost plină de mâhnire și li s-a adresat, spunând, 'De ce sunteți atât de îndurerați și plângeți, ca și cum nu ați avea pe nimeni de care să aveți grijă? O, ascultați-mă și faceți ceea ce se cuvine. Nu există nici o îndoială că va veni un timp când va trebui să mă abandonați. Având în vedere că oricum mă veți abandona, abandonați-mă acum și salvați totul pe cheltuiala mea. 

Oamenii își doresc copii, gândindu-se că aceștia îi vor salva (de la câderea din regiunea paradisiacă a strămoșilor, prin ceremoniile de donare de mâncare). O, treceți de râul dificulăților voastre cu ajutorul meu, ca și cum aș fi o plută. Un copil este salvatorul părinților atât în acestă regiune cât și în celelalte; de aceea copilul este numit Putra (salvator) de cei învățați. Strămoșii își doresc fetele fiilor (care pot contribui la promovarea în regiuni paradisiace superioare). Dar eu voi avea grijă de ei prin protejarea vieții tatălui meu. 

Fratele meu este încă mic și de aceea este greu de crezut că nu va pieri, dacă muriți acum. Dacă tu, tatăl meu, mori și fratele meu te urmează, pomana pentru strămoși (Pitris) se va întrerupe și vor avea de suferit. Fiind lăsată în urmă de tatăl și fratele meu, precum și de mamă (care nu va supraviețui soțului ei mult timp) mă voi cufunda tot mai mult în suferință și în cele din urmă voi pieri datorită marei suferințe. Pentru ca neamul tău să fie perpetuat, precum și pomana funerară, trebuie ca tu, mama și fratele meu mai mic să scăpați de acest pericol. 

Fiul este ca propriu eu; soția este prietenul cel mai apropiat; fica, totuși, este o sursă de necazuri. De aceea salvează-te, înlăturând acea sursă de necazuri și pune-mă pe calea virtuții. De vreme ce sunt o fată, dacă mă vei părăsi, voi fi fără de ajutor, cufundată în nenorocire și nevoită să mă duc cine știe unde. De aceea sunt hotărâtă să salvez neamul tatălui meu și să împart meritul acelui act prin îndeplinirea acestei sarcini dificile. Dacă tu te duci într-acolo (la Rakshas - mâncătorul de oameni), lăsându-mă aici, atunci voi suferi mult. De aceea, o tată, ai milă de mine. 

De dragul nostru, al virtuții și al neamului tău, salvează-te, abandonându-mă, pe mine, care oricum după un timp va trebui să să mă părăsești. Nu trebuie să întârziem în a face, ceea ce este inevitabil. Ce poate fi mai dureros ca, după ce te-ai urcat la ceruri, să trebuiască să mergem să cerem de pomană de la străini, asemenea unor câini. Dar dacă vei fi salvat, împreună cu rudele tale, atunci voi ajunge să trăiesc fericită în regiunile celeștilor. Noi am auzit că după ce îți vei dărui astel fata (unui rakșas), treibuie să oferi oblații zeilor și atunci aceștia vor fi cu siguranță favorabile.'

"Vaisampayana continuă, 'Brahmanul și soția sa auzind aceste diferite lamentări ale fetei lor, au devenit și mai triști și au început să plângă împreună. Atunci fiul lor, încă într-o vârstă fragedă, privindu-i plângând, murmură aceste cuvinte pe un ton dulce, ochii dilatându-i-se de plăcere, 'Nu plânge tată și nici tu mamă, și nici tu surioară!' Și zâmbind, copilul se apropie de fiecare dintre ei și luând iarbă în gură (în semn de umilință), spuse cu bucurie, 'Cu aceasta îl voi ucide pe Rakshasul, care mănâncă oameni!' Deși toți erau întristați, auzind vorbele dulci ale copilului, veselia a apărut pe chipul lor. Apoi Kunti, gândindu-se la un moment potrivit, s-a apropiat de aceștia și li se adresă, astfel încât cuvintele ei i-a reînviat asemenea nectarului ce reînviază morții. '"

Vaka-vadha Parva 162
Rakșasul Vaka, teroriza o țară întreagă

'Kunti spuse, 'Aș dori să știu de la tine despre cauza acestei amărăciuni, pentru că aș vrea să o îndepărtez, dacă este posibil.'
"Brahmanul replică, 'O tu a cărei avere este ascetismul, cuvintele tale sunt într-adevăr demne de tine. Dar această amărăciune nu poate fi îndepărată de o ființă umană. Nu departe de acest oraș trăiește un Rakshasa pe nume Vaka, care canibal, este domnul acestei țări și oraș. Trăind din carnea oamnenilor, acest Rakshasa nemernic este dotat cu mare putere, conducând țara. Fiind șeful acestor asuri, orașul și țara sunt sub protecția acestuia. 

Nu ne este teamă de mașinațiile nici unui dușman sau al unui alt suflet. Însă taxa fixată de canibal este mâncarea sa, care constă dintr-o căruță de orez, doi bivoli și o ființă umană pe care o alegem noi. Una după alta, fiecare casă trebuie săi trimită această hrană. Rândul fiecărei case vine la un interval de mulți ani. Dacă cineva caută să evite acest lucru, atunci Rakshasa omoară întreaga familie, cu copii și soție. În orașul Vetrakiya trăiește regele acestor teritorii. 

El este un ignorant în ceea ce privește știința guvernării și nici nu este prea inteligent. El nu adoptă nici un fel de măsură prin care să facă sigure aceste teritorii odată pentru totdeauna. Dar este dreptul nostru ca atâta timp cât trăim în regatul acestui monarh ticălos și slab să nu fim în contiună frică. Brahmanii nu pot fi forțați să locuiască permanent în regatul oricui, pentru că nu depind de nimeni, ei trăiesc mai degrabă asemenea păsărilor călătorind în perfectă libertate în toate țările. 

S-a spus că trebuie să-ți asiguri mai întâi un rege apoi o soție și apoi avere. Prin achiziționarea acestora trei, se pot salva rudele și fiii. Dar în ceea ce privește achiziționarea acestora trei, acțiunile mele au avut o direcție inversă. Astfel, cufundat într-un ocean de pericole, sufăr cumplit. Acel rând, care distruge familiile, mi-a venit și mie. Va trebui să-i dau acelui Rakshasa ca taxă hrana pe care am descris-o anterior și o ființă umană. Nu am averea cu care să cumpăr un om. Nu mă pot despărți de nici unul din familia mea și nici nu văd nici o cale de a scăpa de acel Rakshasa. Acum sunt cufundat într-un ocean de durere din care nu există nici o scăpare. Astăzi voi merge la acel Rakshasa, însoțit de familie, pentru ca acel ticălos să ne poată mânca pe toți o dată. "