Vaka-vadha din Adi parva 163-166

Vaka-vadha Parva 163
Uciderea unui brahman este cel mai mare păcat, și nu există ispășire pentru aceasta
Cei învățați au spus că abandonarea celui care a venit în casa ta s-au ți-a căutat ocrotirea, ca și uciderea celui care caută să fie ucis de mâinile tale, este un act atât crud cât și păcătos
Cei iluștri dintre cei ce sunt cunoscători ai practicilor permise în timpuri de răstriște, au spus că nu trebuie să faci niciodată acte crude și condamnabile

"Kunti spuse, O Brahmane, nu are nici un rost să jelești datorită acestui pericol. Există o soluție pentru a te salva de acest Rakshasa. Tu ai numai un fiu, care pe deasupra este la o vârstă fragedă și de asemenea o fică tânără și neajutorată și de aceea nu-mi place ca vreunul dintre aceștia, soția ta sau chiar tu însuți să mergi la Rakshasa. Eu am cinci fii, O Brahmana, lasă să meargă unul dintre aceștia și să ducă în numele tău tributul Rakshasului.'

"Auzind aceasta, brahmanul replică, 'Pentru a-mi salva viața nu voi fi de acord cu aceasta. Pentru a-mi salva viața, nu pot fi de acord să fie sacrificat un brahman sau un musafir. Chiar și cei care au o origine inferioară și urmează practici păcătoase, refuză să facă acest lucru. S-a spus că trebuie să te sacrifici pe tine și urmașii tăi pentru beneficiul unui brahman. Privesc acest sfat ca fiind excelent și doresc să-l urmez. Dacă ar trebui să aleg între moartea unui brahman și moartea mea, aș prefera-o pe cea din urmă.

Uciderea unui brahman este cel mai mare păcat, și nu există ispășire pentru aceasta. Cred că sacrificarea de sine care nu este benevola este mai buna decât sacrificiul silit al unui brahman. O binecuvântată doamnă, sacrificându-mă pe mine, nu sunt vinovat de auto distrugere. Nici un păcat nu se va lipi de mine, atâta timp cât altul vrea să-mi ia viața. Dar dacă aș consimți în mod deliberat la moartea unui brahman, acesta ar fi un act crud și păcătos, de la a cărui consecință nu există scăpare.

Cei învățați au spus că abandonarea celui care a venit în casa ta sau ți-a căutat ocrotirea, ca și uciderea celui care caută să fie ucis de mâinile tale, este un act atât crud cât și păcătos. Cei iluștri dintre cei ce sunt cunoscători ai practicilor permise în timpuri de răstriște, au spus că nu trebuie să faci niciodată acte crude și condamnabile. Pentru mine este în ordine, dacă va trebui să pier astăzi împreună cu soția mea, dar nu aș fi niciodată de acord cu moartea unui brahman.'

"Kunti spuse, 'Și eu sunt sunt de asemenea în mod hotărât de acord cu părerea că brahmanii trebuie să fie mereu protejați. În ceea ce mă privește, nici unul dintre fiii mei nu-mi este mai puțin drag decât altul, chiar dacă aș avea 100 în loc de cinci. Dar acest Rakshasa nu va fi în stare să-mi omoare copilul, pentru că acest fiu al meu este doatat cu mare dibăcie și energie și este priceput și în mantre. El îi va livra rakșasului mâncarea, dar cu siguranță se va salva el însuși.

Mai înainte am văzut mulți rakșasi puternici cu trupuri uriașe, angajați în luptă cu fiul meu eroic și care au fost uciși de acesta. Dar, brahmane, să nu dezvălui acest lucru nimănui, pentru că dacă devine cunoscut, persoanele doritoare să obțină această putere, din curiozitate îl vor tor deranja. Cel înțelept a spus că dacă fiul meu împărtășește orice cunoaștere, fără acordul maestrului său, vreunei persoane, el însuși nu va mai fi în stare să profite de această cunoaștere.'

"Fiind astfel adresat de Pritha, brahmanul împreună cu soția sa au devenit deosebit de fericiți, și au consimțit cu ceea ce le-a spus Kunti, care pentru ei a fost asemenea nectarului. Atunci Kunti, însoțită de brahman s-a dus la fiul zeului Vayu (Bhima) și i-a cerut să ducă la îndeplinire această sarcină. Bhima răspunse, 'Așa să fie.'"

Vaka-vadha Parva 164 
Luptătorii (Kshatriya) care ajută un brahman, în orice privință, vor obține regiuni paradisiace în viețile care vor urma. 
De asemenea kshatriya ce salvează viața unui alt Kshatriya obține mare faimă în această viață, cât și în cea care va urma. Kshatriya care ajută un Vaisya (comerciant) va obține pe acest pământ de asemenea mare popularitate. Regii trebuie să-i protejeze chiar și pe șudra (servitori). Făcând acest lucru ei se vor naște în viața următoare într-o familie regală, atingând prosperitate și respectul altor regi.

"Vaisampayana spuse, 'După ce Bhima a promis să ducă la îndeplinire această sarcină, spuse, 'Am s-o fac,' iar Pandavii, O Bharata, s-au reîntors acasă, cu pomana obținută în timpul zilei. Apoi Yudhishthir, fiul lui Pandu, doar din starea mentală a lui Bhima și-a dat seama de natura sarcinii pe care urma să o ducă la îndeplinire. Stând de partea mamei, Yudhishthir a întrebat-o în particular, 'Mamă, care este sarcina pe care Bhima caută să o ducă la îndeplinire? Face ascest lucru pentru că i-ai spus tu, sau din proprie inițiativă?' 

Kunti replică, 'Bhima, cel ce-i pedepsește pe dușmani, la comanda mea, va face această faptă pentru binele brahmanului și eliberarea acestui oraș.'
"Yudhishthir spuse, 'Ce act grăbit ai făcut, o mamă! Acest lucru este greu de realizat și este aproape o sinucidere! Cel învățat nu a aplaudat nici o dată abandonarea propriului copil. O mamă, de ce vrei să sacrifici propriul copil de dragul altuia? Astfel ai acționat nu numai împotriva cursului practicilor umane ci și împotriva învățăturilor vedice.

Acel Bhima, pe ale cărui brațe ne bazăm 
când dormim fericiți noaptea, 
când sperăm să ne recuperăm regatul, de care am fost deprivați de lacomul fiu al lui Dhritarashtra, acel erou de care când își amintesc Duryodhan și Sakuni nu pot pune gană pe geană toată noaptea
și prin a cărui putere am fost salvați din palatul lăcuit și alte pericole, 
acel Bhima, care a fost cauza morții lui  Puroceana, 
și prin a cărui putere considerăm că deja i-am ucis pe fiii lui Dhritaraștra și am cuerit întreg pământul cu toate comorile lui,
din ce considerente te-ai hotărât să-l abandonezi? Ți-ai pierdut mințile??'
"Auzind aceste cuvinte ale fiului ei, Kunti spuse, 'O Yudhishthir, nu ai de ce să-ți fie teamă din cauza lui Vrikodara. Nu am luat această hotărâre datorită unei slăbiciuni sentimentale. 

Respectați de brahman, și  cu durereile alinate am trăit în casa acestuia neștiunți de fiii lui Dhritarashtra. Pentru a-l răsplăti pe acel brahman, m-am hotărât să fac acest lucru. Acesta este un om pe care într-adevăr merită să-l ajuți. Măsura ajutorului pe care ni l-a dat, e mai mare decât măsura serviciilor pe care le primește. 

Privind puterea lui Bhima cu ocazia scăpării din casa în flăcări și a uciderii lui Hidimva, încrederea mea în Vrikodara este mare. Puterea brațelor lui Bhima este egală cu cea a 10000 de elefanți. De aceea a fost în stare să vă care pe toți, fiecare greu cât un elefant, din Varanavata. Nimeni pe pământ nu este egalul lui Bhima; el îl poate învinge pe cel ma de seamă dintre luptători, posesorul fulgerului (Indra alias Iehova). Imediat după ce s-a născut, mi-a căzut din poală pe munte. Datorită tăriei sale stânca pe care a căzut s-a spart în bucăți. Și aceasta m-a făcut să-mi dau seama de puterea lui Bhima. Din aceste motive m-am hotărât să-l trimit împotriva dușmanului brahmanului.

Nu am făcut acest lucru din ignoranță sau prostie, sau din motive de a câștiga ceva. În mod deliberat m-am hotărât să fac acest lucru, mânată de virtute. Prin acest act, O Yudhishthir, două obiective vor fi atinse; unul este răsplata serviciilor pe care ni le-a făcut brahmanul iar celălalt este e a achiziționa fapte pioase. Convingerea mea este că luptătorii (Kshatriya) care ajută un brahman, în orice privință, vor obțiine regiuni paradisiace în viețile care vor urma. 

De asemenea un Kshatriya ce salvează viața unui alt Kshatriya obține mare faimă în această viață, cât și în cea care va urma. Kshatriya care ajută un Vaisya (comerciant) va obține pe acest pământ de asemenea mare popularitate. Regii trebuie să-i protejeze chiar și pe șudra (servitori). Făcând acest lucru ei se vor naște în viața următoare într-o familie regală, atingând prosperitate și respectul altor regi. Acest lucru mi-a fost împărtășit de ilustrul Vyasa, a cărui înțelepciune a fost dobândită prin strădanii ascetice grele în vremuri îndepărtare. De aceea am luat această hotărâre.'"

Vaka-vadha Parva 165
Vaka este ucis

"Auzind acele cuvinte ale mamei sale, Yudhishthir spuse, 'O, mamă, ceea ce ai făcut deliberat, fiind mișcată de compasiune față de brahmanul afectat, este într-adevăr excelent; Bhima se va întoarce cu siguranță în viață, după ce-l va ucide pe canibal. În ceea ce te privește pe tine, o mamă, totdeauna ai avut compasiune față de brahmani, dar spune-i acestuia că nu trebuie să facă nimic, când locuitorii acestui oraș vor afla totul, și fă-l să promită să respecte ceea ce i-ai cerut.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi, după ce a trecut noaptea, Bhima-sena, luând cu el mâncarea pentru Rakshasa, a plecat spre locul unde locuia canibalul. Puternicul fiu al lui Pandu, apropiindu-se de pădurea în care locuia Rakshasul, a început să mănânce el însuși mâncarea pe care o căra, chemându-l tare pe nume pe Rakshas. Rakshasul, aprins de furie la auzirea strigătelor lui Bhima, a ieșit și s-a apropiat de locul unde se afla Bhima.

"Având un corp uriaș și mare putere, ochii, barba și părul roșu, era teribil de a fi privit și sosi presând pământul cu pașii săi. Deschiderea gurii sale era de la o ureche la alta, iar urechile înșile erau drepte asemenea unor săgeți. Având o față înfricoșptoare, fruntea încruntată făcea trei cute. Privindu-l pe Bhima mâncându-i mâncarea, Rakshasul avansă, mușcându-și buza de jos și mărindu-și ochii datorită furiei. Și adresându-se lui Bhima, spuse, 'Cine este acest prost, care dorește să se ducă în lăcașul lui Yama (Judecătorul Universal), și care mănâncă sub ochii mei mâncarea cre-mi era menită?' 

Auzind aceste cuvinte, Bhima, zâmbi nebăgându-l în seamă pe Rakshasa și continuă să mănânce. Văzând aceasta, canibalul scoase un urlet înfricoșător și cu brațele ridicate alergă spre Bhima dorind să-l ucidă pe loc. Chiar și atunci, nebăgându-l în seamă pe Rakshasa și aruncând doar o privire către acesta, Vrikodara a continuat să mănânce mâncarea Rakshasului. Plin de furie, Rakshasul îl lovi din spate cu amândouă brațele puternic. Deși lovit cu mare forță des rakșas, Bhima nici măcar nu s-a uitat la Rakshas ci a continuat să mănânce mai departe. 

Rakshasul, aprins și mai tare de furie, smulse un copac și alergă spre Bhima pentru a-l lovi din nou. Între timp puternicul Bhima a mâncat pe îndelete toată mâncarea și după ce s-a spălat, s-a sculat plin de bucurie că are ocazia să lupte. Apoi, posedând o mare energie, Bhima, zâmbind în derândere, prinse cu mâna stângă copacul aruncat de rakșasul furios. Smulgând și mai mulți copaci, rakșasul i-a aruncat spre Bhima, iar Pandava a aruncat la fel de mulți către Rakshas. Apoi lupta cu copaci a devenit atât de teribilă, încât curând regiunea din jurul lor a devenit lipsită de copaci. 

Apoi rakșasul spuse că nu este altul decât Vaka, sări asupra Pandavului și-l prinse cu brațele sale. Acel puternic erou, prinzându-l el însuși pe rakșas, a început să-l târască cu violență. Târât de Bhima și de asemenea trăgând de Bhima, canibalul a obosit tare. Pământul a început să tremure ca urmare a forței dezlănțuite de cei doi, iar copacii care mai rămăseseră au fost distruși. Privindu-l pe canibal copleșit de oboseală, Bhima l-a împins la pământ cu genuchii și a început să-l lovească cu mare putere. Apoi punând un genuchi în spatele rakșasului, i-a apucat gâtul cu mâna dreaptă și centura de la brâu cu mâna stângă. Apoi l-a îndoit cu mare forță. Canibalul a urlat îngrozitor și a vomitat sânge în timp ce a fost astfel rupt de genuchiul lui Bhima.'"

Vaka-vadha Parva 166
Vaka este dus la poarta orasului
Cetatenii fac un festival

"Vaisampayana spuse 'Apoi Vaka, mare cât un munte, astfele rupt, a murit scoțând urlete înfricoșătoare. Îngrozite de aceste sunete, ruletele acelui Rakshas au ieșit împreună cu slujitorii lor. Bhima, văzâmdu-i atât de îngroziți și deprivată de rațiune, i-a liniștit și i-a pus să promită că renunță la canibalism, spunând, 'Să nu mai ucideți ființe umane. Dacă mai ucideți oameni, va trebui să muriți asemenea lui Vaka.' Acei Rakshasi auzind cuvintele lui Bhima, spuseră, 'Așa să fie,' și au făcut primisiunea dorită. 

Din acea zi, O Bharata, Rakshasii (din acea regiune) au fost văzuți de locuitorii acelui oraș ca fiind foarte pajnici față de oameni. Apoi Bhima, trăgându-l după el pe canibalul fără de viață, l-a pus la una dintre porțile orașului și s-a îndepărtat nevăzut de nimeni. Oamenii lui Vaka, văzându-l omorât de puternicul Bhima, s-au speriat și au fugit în toate direcțiile.

"Între timp Bhima,  ucigându-l pe Rakshas, s-a reîntors  în casa Brahmanului și i-a relatat lui Yudhishthira în detaliu tot ceea ce se întâmplase. În dimineața următoare, locuitorii orașului, ieșing afară, l-au văzut pe Raksha întins pe jos mort, corpul fiindu-i acoperit de sânge. Văzându-l pe teribilul canibal, mare cât piscul unui munte, astfel paradit și întins pe pământ, locuitorilor li s-a făcut părul măciucă. Reîntorcându-se în Ekachakra, au dat imediat de știre și cetățenii au venit cu miile pentru a-l vedea pe Vaka și au rămas înmărmuriți, înțelegând că aceasta era o minune. 

Pe loc au început să se roage zeilor. Apoi au început să calculeze cui i-ar fi venit rândul cu o zi înainte să ducă de mâncare la Rakshas. Și realizând acest lucru, s-au dus cu toții la casa brahmanului și l-au întrebat. La insistențele acestora și dorind să nu-i desconspire pe Pandavi, brahmanul spuse, 'Un anumit brahman cu suflete exaltat și priceput în mantre m-a văzut plângând împreună cu rudele mele, după ce primisem ordin să furnizez de mâncare rakșasului. 

Întrebat fiind despre cauza suferinței, acel brahman m-a asigurat, spunând, 'Lasă-mă să duc eu mâncarea acelui ticălos de rakșas astăzi. Nu-ți face griji pentru mine.' Spunând acestea el a dus mâncarea în pădurea în care se afla Vaka. Această faptă binefăcătoare pentru noi toți a fost cu siguranță dusă la îndeplinire de acesta.'
Auzind acestea, brahmanii și Kshatriyas s-au minunat tare. Iar Vaisyas și șudra au fost de asemenea deosebit de încântați și au stabilit un festival în care venerarea brahmanilor era principala ceremonie.