Adevăratul Ego și Iubirea

Adevāratul Ego și Iubirea

Sufletul este adevãratul ego, in limba sanskritã – atma.
Substanţa din care este fãcut sufletul, este  bunătatea pură (şuddha sattva)
care ia o formă spirituală corespunzătoare unui anumit fel specific de iubire (divină)
(în servitudine, prietenească, parentală sau amoroasă).

Iubirea este prin natura sa spirituală
pentru că este funcția primordială a sufletului,
care prin natura sa este spiritual.

Pentru cã natura iubirii este spiritualã, ea nu aparţine acestei lumii materiale.
Iubirea ce apare in lumea materială are ca obiecte ale iubirii
formele materiale temporare pe care energia materială le pune la dispozitie,
şi ca atare are calităţile naturii materiale:
este trecătoare, lipsită de cunoaştere
şi balansându-se între bucurie şi suferinţă
sfărşeste lamentabil asemenea aşa zisului obiect al iubirii. 

 

Conştiinţa este locul ataşamentului.
Iubirea înseamnă a fi atașat.
Iubirea este conștiința de ceea ce iubești
Iubirea divină este conștiință de Krișna (Domnul Suprem).

Conștiința sau iubirea pervertită este îndreptată în planul material,
către obiectele trecătoare ale acestei lumii (însuflețite sau nu).
Ataşamentul aparţine acestei lumi. 

 

Iubirea ia forma dorinței de a-l servi pe cel ce-l iubești.

Iubirea spirituală ia forma dorinței de a-L servi pe Domnul Suprem.
Acest serviciu se numește Serviciu Devoțional Divin.
El poate fi atins în momentul în care în locul unui corp material primești un corp spiritual, absolut.
Acest Serviciu Devoțional Divin se numște Bhakti.

Procesul prin care atingi această stare a dorinței de a-L servi pe Domnul Suprem
se numște Bhakti-Yoga, sau sadhana-bhakti, 
proces prefigurat în stadiile pe care le parcurgi pentru a atinge iubirea divină. 

 

Substanţa din care este făcută fiinţa (sufletul) este iubirea.
Sufletul fiind de natură spirituală, absolută nu piere niciodată.
De accea iubirea este ... nepieritoare.
Numai atunci când ea este proiectată asupra lucrurilor materiale trecătoare,
pare să treacă o dată cu acestea.

Aceasta se datorează iluziei în care se află sufletul care se identifică,
datorită falsului ego, cu corpul material grosier şi subtil.