Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Gustarea plăcerii de către suflet
Energia marginală (tataşta şakti), care sunt sufletele
aflate la început la marginea lumii materiale, dar și la marginea celei spirituale,
este superioară (para) energiei externe (materiale) datorită prezenţei conştiinţei.
Iar această superioritate a conştiintei este exprimată prin aceea că
ea susţine universul şi acceptă această lume materială pentru a obţine plăcere.
Care este natura acestei plăceri?
Sufletul este spiritual prin natura sa şi incearcă să extragă plăcere
dintr-o natură materială care nu corespunde naturii sale.
Cum poate să se intmâple acest lucru?
E asemenea limbii care vrea să guste o ciocolată, dar in loc de ciocolată primeşte altceva
care aduce cu ciocolata, iar pe ambalaj chiar scrie ciocolată, iar înauntru e mai mult nisip cu ceva dulce şi maro, ...
dar dacă îi dai timp destul limbii, ea se poate obişnui cu “noua” ciocolată.
Adică sufletul vrea să guste iubire, dar el nu primeşte decât plăcearea senzorială,
care în forma ei cea mai atrăgătoare este plăcerea sexuală, senzuală,
eventual cu mult staniol, care se termină cu un gust amar.
Nu numai atât, dar imitaţia de ciocolată, care vrea să fie gustată de limbă,
nu poate fi gustată direct, pentru că pe limbă se află o cârpă.
Asa că, nu numai că ciocolata e o minciună, dar limba are mari greutăti de a o gusta,
datorita cârpei care este pe limbă.
Analog sufletul e băgat in mai multe “cârpe”, care sunt invelişurile subtile şi grosiere, care se află pe suflet.
Cu alte cuvinte sufletul e departe de a gusta plăcerea adevărata: iubirea spirituală,
dar pentru că se afla in lumea materială din timpuri imemoriale,
s-a obişnuit cu surogatul şi suge prin “cârpe” din el.
De aceea in principiu, sufletul nu poate fi niciodată mulţumit in această lume,
dar e ataşat de surogat... că îi dă puţină alinare.
aflate la început la marginea lumii materiale, dar și la marginea celei spirituale,
este superioară (para) energiei externe (materiale) datorită prezenţei conştiinţei.
Iar această superioritate a conştiintei este exprimată prin aceea că
ea susţine universul şi acceptă această lume materială pentru a obţine plăcere.
Care este natura acestei plăceri?
Sufletul este spiritual prin natura sa şi incearcă să extragă plăcere
dintr-o natură materială care nu corespunde naturii sale.
Cum poate să se intmâple acest lucru?
E asemenea limbii care vrea să guste o ciocolată, dar in loc de ciocolată primeşte altceva
care aduce cu ciocolata, iar pe ambalaj chiar scrie ciocolată, iar înauntru e mai mult nisip cu ceva dulce şi maro, ...
dar dacă îi dai timp destul limbii, ea se poate obişnui cu “noua” ciocolată.
Adică sufletul vrea să guste iubire, dar el nu primeşte decât plăcearea senzorială,
care în forma ei cea mai atrăgătoare este plăcerea sexuală, senzuală,
eventual cu mult staniol, care se termină cu un gust amar.
Nu numai atât, dar imitaţia de ciocolată, care vrea să fie gustată de limbă,
nu poate fi gustată direct, pentru că pe limbă se află o cârpă.
Asa că, nu numai că ciocolata e o minciună, dar limba are mari greutăti de a o gusta,
datorita cârpei care este pe limbă.
Analog sufletul e băgat in mai multe “cârpe”, care sunt invelişurile subtile şi grosiere, care se află pe suflet.
Cu alte cuvinte sufletul e departe de a gusta plăcerea adevărata: iubirea spirituală,
dar pentru că se afla in lumea materială din timpuri imemoriale,
s-a obişnuit cu surogatul şi suge prin “cârpe” din el.
De aceea in principiu, sufletul nu poate fi niciodată mulţumit in această lume,
dar e ataşat de surogat... că îi dă puţină alinare.
