Adi Parva 2

2.1

Rişi spuse:
- O fiu al lui Suta (Gosvami), am dori sä ascultãm o relatare circumstanţialä şi completã privind locul menţionat de tine sub numele Samanta-pachaka.
Sauti spuse:
- O Brahmani, ascultaţi descrierile sacre pe care le voi rosti, o cei mai buni dintre oameni, voi meritaţi a asculta despre locul cunoscut ca Samanta-pachaya.
In intervalul dintre Treta si Dwapara Yuga, Parasu-Rama (fiul lui Jamadagni), märeţ printre cei ce au braţe îmboldite de nerãbdarea celor ce gresesc, in mod repetat a mãcelärit nobililii kşatriya (räzboinici).

Comentariu :

In universul in care träim existã patru ere : Satya, Treta (jumãtate din Satya), Dwapara (jumãtate din Treta) si Kali (era certurilor si a ipocriziei, în care ne aflãm), care se succed asemenea anotimpurilor.

sahasra-yuga-paryantam / ahar yad brahmaṇo viduḥ
rātriḿ yuga-sahasrāntāḿ / te 'ho-rātra-vido janāḥ

Cei care cunosc Adevãrul despre ziua şi noapte lui Brahma, inteleg ca ziua sa dureazã timp de 1000 de cicli de (patru) yuga, şi tot atât dureazã şi noaptea sa.
.
avyaktād vyaktayaḥ sarvāḥ / prabhavanty ahar-āgame
rātry-āgame pralīyante / tatraivāvyakta-saḿjñake.

Toţi jiva (sufletele) sunt manifestaţi din cauza nemanifestatã (Corpul Spiritual al Domnului Vişnu), la începutul zilei lui Brahma, şi devin nemanifestaţi intrând inapoi in ceea ce este nemanifestat in timpul nopţii sale.
.
bhūta-grāmaḥ sa evāyaḿ / bhūtvā bhūtvā pralīyate
rātry-āgame 'vaœaḥ pārtha / prabhavaty ahar-āgame.

Toate fiinţele cu siguranţã se nasc în mod repetat. Acestea devin nemanifestate la sosirea nopţii (lui Brahmā ) şi sunt manifestate la începutul zilei acestuia, oh fiu al lui Prita.

2.2

Şi când acel meteor pătimaş, prin propria sa vitejie a anihilat intreaga castă a războinicilor, el a făcut Samanta-panchaka, cinci lacuri de sânge. Ni se spune că în motivarea Sa, fiind dus de furie, a oferit oblaţiuni de sânge sufletelor bune ale strămoşilor, stând in mijlocul acelor lacuri. Atunci stârămoşii săi, dintre care Richika a fost primul, sosiră şi i se adresară astfel:

- Oh, (Paraşu) Rama, oh binecuvântatule Rama, oh vlăstar al lui Brighu, am fost satisfăcuţi prin veneraţia pe care tu ai arătat-o strămoşilor tăi şi prin vitejia ta, oh prea puternicule! Binecuvântat să fi. Oh, tu cel ilustru, cere-i binecuântarea pe care ţi-o doreşti?

- Oh părinţi, dacă îmi sunteţi favorabil dispuşi, atunci binecuvântarea pe care o cer, este să fiu absolvit de păcatul născut din distrugerea castei războinicilor (kşatria), in mânia mea, si de asemenea ca lacurile să devine faimoase, ca locuri de pelerinaj, în lume, spuse (Paraşu)-Rama.

- Aşa să fie şi fie ca să ai linişte, spuseră strămoşii (pitri). Iar (Paraşu)-Rama se linişti.
De atunci regiunea care se află in apropierea acelor lacuri însângerate, a fost celebrată ca Samanta- panchaka cea sfântă.
Cei înţelepţi au declarat că fiecare ţară trebuie deosebită printr-un nume care să semnifice anumite circumstanţe care au făcut-o celebră.

În intervalul dintre Dwapara şi Kali Yuga în Samanta-panchaka au avut loc luptele dintre Kauravi şi Pandavi. In acea regiune, fără nici o asprime s-au adunat optsprezece Akşauhini de soldaţi, dornici să lupte. Şi venind în acel loc, oh brahmani, ei au fost toţi ucişi.

Oh, brahmani, în felul acesta am explicat numele acelei regiuni, şi ţara descrisă ca sfântă.şi plăcută. Am menţionat tot ce are legătură cu aceasta, de vreme ce regiunea este celebrată în cele trei lumi.

- Oh fiu al lui Suta, am avea dorinţa de a şti, care este semnificaţia termenului akşauhini, care a fost folost de tine, spuseră Rişii. Descrie-ne complet numărul de cai, soldaţi pedeştri şi elefanţi, care compun o akşauhini, pentru că tu eşti pe deplin informat.
- Un car de luptă, un elefant, cinci soldaţi pedeştri şi trei cai formează un Patti.

Trei Patti formează o Sena-mukha; trei sena-mukha se numesc o Gulma; trei gulma , o Gana; trei Gana o Vahini;
trei Vanini sunt numite Pritana; trei Pritana formează o Chamu;
trei Chamu o Anikini, iar zece Anikini, după cum e afirmat de cei ce ştiu, este o Akşauhini.

Oh cei mai buni dintre brahmani, aritmeticieni au calculat numărul de care de luptă intr-o akşauhini ca fiind douăzeicişiunu de mii opt sute şaptezeci. La fel şi numătul de elefanţi. Oh, voi cei puri, să ştiţi că numărul soldaţilor pedeştri este o sută nouă mii treisutecincizeci, numărul cailor este şaizecişicinci de mii şase sute zece. Oh brahmani, aceasta este explicaţia completă, privind compoziţia unei akşauhini, aşa cum este afirmat de cei care sunt familiarizaţi cu principiile numerelor.

Oh brahmani, aceasta era compoziţia celor optsprezeci Akşauhini ale armatelor Kauravilor şi Pandavilor.
Timpul, ale cărui acte sunt minunate, i-a adunat în acel loc, şi făcându-i pe Kauravi cauza (a ceea ce a urmat) i-a distrus pe toţi.

Bhişma, familiarizat cu alegerea armelor, a luptat zece zile. Drona a protejat Vahinile Kauravilor zece zile.
Karna, cel ce devastează armatele inamice, a luptat două zile, iar Şalya pentru o jumătate de zi.
După aceea, lupta cu buzduganele dintre Duryodhana şi Bhima a durat o jumătate de zi.
La sfârşitul acelei zile, Aşwatthaman şi Kripa au distrus în timpul nopţii (încălcând regulile războiului) armata lui Yudişthira, fără a fi în pericol.

Oh Şaunaka, această, cea mai măreaţă naraţiune, numită Bharata, care a început a fi recitată la sacrificiul condus de tine, a fost rostită la sacrificiul condus de Jana-me-jaya, de către un discipol inteligent al lui Vyasa. Naraţiunea este împărţită în câteva secţiuni (parva); la început sunt secţiunile Pauşya, Pauloma şi Astika, descriind complet vitejia şi faima regilor. Este o lucrare a cărei descriere, dicţie şi sens sunt variate şi minumate. Conţine o enumerare a diferitelor comportamente şi rituale. Ea este acceptată de către înţelepţi ca fiind starea numită Vairagya (a renunţării la lume) prezentă la cei care doresc eliberarea finală (din ciclul naşterii şi-al morţii).

Asemenea Sinelui printre lucrurile ce trebuiesc cunoscute, asemenea vieţii printre lucrurile ce sunt dragi, la fel este şi această naraţiune, care furnizează mijloacele pentru a ajunge la cunoaşterea lui Brahman, primul în toate scrierile spirituale.
Nu există o poveste acum actuală in această lume, care să nu depindă de această naraţiune, asemenea corpului ce depinde de pasul care-l duce (intr-o direcţie).

Aşa cum maeştrii spirituali dintr-un lanţ disciplic pur, sunt întotdeauna insoţiţi de servitori doritori de a face progres spiritual, la fel şi Bharata este îndrăgită de toţi poeţii.
Asemenea cuvintelor care constitue câteva ramuri ale cunoaşterii legate de această lume, cât şi Veda, revelează numai vocale şi consoane, la fel şi această naraţiune revelează numai cea mai înaltă înţelepciune.
- Oh ascetici, ascultaţi (acum) despre câteva secţiuni (parva) ale acestui poem numit Bharata, care conţine mare înţelepciune, ale căreisecţiuni şi caracteristici sunt minunate şi variate, cu înţelesuri subtile şi legăturilor logice, şi care este înfrumuseţată de subtanţa Vedelor.

2.3

Prima parva se numeşte Anukramanika; cea de-a doua Sangraha; apoi Pauşya, apoi Pauloma, Astika şi Adivansavarana.

Apoi urmeză Sambhava care conţine incidente palpitante.
Apoi urmează parvele Jatughhadaha (punerea focului casei Pandavilor) apoi Hidimbabadha (omorărea lui Hidimba); apoi urmează Baka-badha (uciderea lui Baka) şi apoi Chitraratha.

Următoarea parva se numeşte Swayamvara (alegerea soţului), in care Arjuna prin exercitarea virtuţiilor sale de luptător (kşatria), o câştigă pe Draupadi ca soţie. Apoi urmează Vaivahika (căsătoria).

Apoi urmează Viduragamana (apariţia lui Vidura), Rajyalabha (achiziţionarea regatului), Arjuna-banavasa (exilarea lui Arjuna în pădure) şi Subhadra-harana („furarea” Subhadrei).

După aceea urmează Harana-harika, Khandava-daha (arderea pădurii Khandava) şi Maya-darşana (întâlnirea cu Maya, arhitectul demon). După aceea urmează Sabha, Mantra, Jarasandha, Digvijaya (campania generală).

După Digvijaya urmeză Raja-suyaka, Arghyaviharana (jefuirea lui Arghya) şi Şişupala-badha (uciderea lui Şişupala).
După aceea urmează Dyuta (jocul de noroc), Anudyuta (urmarea jocului de noroc), Aranyaka, şi Krimira-badha (distrugerea lui Krimira).

Arjuna-vigamana (călătoria lui Arjuna), Kairati. În cea din urmă este descrisă lupta dintre Arjuna şi Mahadeva (Şiva) deghizat in vânător. După aceea Indra-lokavigamana (călătoria in regiunile lui Indra, conducătorul semizeilor); apoi acea mină de spiritualitate şi virtute, foarte patetica Nalopakhyana (istoria lui Nala).

După aceea Tirtha-yatra sau pelerinajul înţeleptului prinţ al Kauravilor, moartea lui Jatasura, şi lupta Yakşailor.
Apoi lupta cu Nivata-kavachas, Ajagara, şi Markandeya-Samasya (întâlnirea cu Markandeya).
Apoi intâlnirea lui Drapadi cu Satyabhama, Ghoşayatra, Mirga-Swapna (visul cerbului).

Apoi istoria lui Brihad-aranyaka şi apoi Aindradrumna.
Apoi Draupadi-harana (răpirea lui Draupadi), Jayadratha-bimokşana (eliberarea lui Jayadratha).
Apoi istoria lui “Savitri” ilustrând marele merit al castităţii conjugale.
Apoi urmează istoria lui « Rama ».

Parva care urmează se numeşte « Kundala-harana » (furtul cerceilor). Apoi urmează “Aranya” şi apoi “Vairata”. Apoi intrarea Pandavilor şi îndeplinirea promisiunii lor (de a trăi incognito timp de un an). Apoi distrugerea “Kinchakailor”, apoi încercarea de a lua vitele lui Virata de către Kauravi.

Urmatoarea se numeşte căsătoria lui Abhimanyu cu fata lui Virata.
Să ştiţi că următoarea e cea mai frumoasă parva, numită Ud-yoga.
Următoarea e cunoscută sub numele 'Sanjaya-yana' (sosirea lui Sanjaya).

Apoi urmează 'Prajagara' (insomnia lui Dhritaraştra, meritându-şi anxietatea).
Apoi Sanat-sujata, in care sunt descrise mistere ale filozofiei spirituale.
Apoi 'Yanasaddhi', şi apoi sosirea lui Krişna.
Apoi istoria lui 'Matali' şi apoi cea a lui 'Galava'. Apoi istoriile lui 'Savitri', 'Vama-deva', şi 'Vainya'. Apoi istoria lui 'Jamadagnya şi Şodasarajika'.

Apoi sosirea lui Krişna la curtea regală şi apoi Bidula-putrasasana.
Apoi inspectarea trupelor şi istoria lui Şeta.
Apoi trebuie să ştiţi, urmează conflictul marelui suflet Karna.

In Adi parva sunt conţinute Pauşya, Pauloma, Astika, Adivansavatra, Samva,
Arderea Casei Pandavilor, omorârea lui Hidimba,
distrugerea demonului (asura) Vaka, Chitraratha,

Swayamvara lui Draupadi, căsătoria ei după înfrângerea rivalilor în război,
sosireal lui Vidura, Însănătoşirea, Exilul lui Arjuna, răpirea lui Subhadra,
Cadoul şi Primirea dotei de căsătorie,
Arderea pădurii Khandava, şi Întâlnirea cu Maya (arhitectul demonic).

Apoi Rathis şi Atirathas.
Apoi urmează sosirea mesagerului Uluka care aprinde mânia Panadavilor. Apoi urmează povestea lui Amba. Apoi istoria palpitantă a instalării lui Bhişma ca şi comandant al armatei.
Următoarea este numită crearea regiunii (universale) insulare Jambu, apoi Bhumi; apoi relatarea formării „insulelor” (sistemelor planetare).

Apoi urmează „Bhagavad-gita” (Căntul Personalităţii Supreme Şri Krişna) şi apoi moartea lui Bhişma.
Apoi instalarea lui Drona; apoi distrugerea „Sanşaptakailor”; apoi moartea lui Abhimanyu; apoi jurământul lui Arjuna (să-l omoare pe Jayadragha); apoi moartea lui Jayadratha, şi apoi cea a lui Ghatotkacha. Apoi urmează povestea morţii lui Drona, care este de un surprinzător interes. Apoi urmează ceea ce este numit „Declanşarea armei numită Narayana).

Apoi e Karna şi apoi Salya.
Apoi urmează imersiunea în lac şi apoi întâlnirea (dintre Bhima şi Duryodhana) cu buzduganele. Apoi urmează Sraswata, şi apoi descrierea locurilor spirituale şi a originii lor.

Apoi urmează Sauptika, descriind incidente condamnabile (în onoarea Kauravilor).
Apoi urmează „Aisika” plină de incidente chinuitoare.

Apoi urmează „Jalapradana”, oblatiuni de apă pentru sufletele celor decedaţi şi apoi bocetul femeilor.
Apoi urmează ceea ce e cunoscut ca Şraddha, rutualuri funerare executate pentru Kauravi ucişi.
Apoi urmează uciderea demonului de genul rakşasa, pe nume Charvaka, care luase înfăţişarea unui brahmana (preot vedic) pentru a-l induce în eroare pe Yudhişthira.

Apoi încoronarea înţeleptului Yudhişthira.
Următorul este numit „Grihaprabibhaga”. Apoi urmează Şanti, Raja-dharma-anuşasana, Apaddharma şi Mokşa-dharma.
Cele care urmează, se numesc respectiv Şuka-praşna-abhigamana, Brahma-praşnanusana, Originea lui Durvasa şi Disputele cu Maya.
Apoi urmează Sacrificiul Calului, prin care sunt distruse toate păcatele.

Următorul este cunoscut ca Anughita, în care se găsesc cuvintele filozofiei spirituale.
Următoarele sunt numite Aşramvasa, Puttradarşana (întâlnirea cu sufletele fiilor decedaţi, aflate in corpuri subtile) şi apoi Sosirea lui Narada.
Următoarea este numită Mausala, care abundă în incidente teribile şi ingrozitoare.

Apoi urmează Maha-praşanika şi ridicarea la ceruri (lumile paradisiace materiale).
Apoi urmează Purana care este numită Khilvansa.

In aceasta din urmă este conţinută Vişnu-parva, zburdălniciile şi caracteristicile Celui ce Menţine lumile materiale, sub formă de copil, distrugerea lui Kamsa şi în cele din urmă minunata Bhavişia-parva (in care se află profeţii privind viitorul).

Marele suflet Vyasa a compus aceste sute de capitole (parva), dintre care cele prezentate mai sus sunt numai o prescurtare.
Distribuindu-le in optsprezece capitole, fiul lui Suta le-a recitat consecutiv, in pădurea din Naimişa, după cum urmează:

Pauşya parva tratează măreţia lui Utanka iar
Pauloma (parva) pe cea a fiilor lui Bhrigu.

Astika parva tratează naşterea lui Garuda şi ale Nagailor (fiinţe asemenea şerpilor), baterea oceanului de lapte, incidentele legate de naşterea armăsarului ceresc Uchchaihsrava, şi in final dinastia Bharata, aşa cum e descris in Sacrificiul-Şarpelui al regelui Janamejaya.

2.4
Sambhava parva narează naşterea diferiţilor regi şi eroi, şi cea a înţeleptului Krişna-Dwaipayana: un avatar parţial al Domnului, generaţiile de demoni Danavi şi Yakşai care posedă o mare putere, şi şerpii, Gandarvii (îngerii), păsările, şi toate celelalte creaturi, şi în cele din urmă viaţa şi aventurile regelui Bharata – progenitorul liniei care-i poartă numele – fiul lui Sakuntala în schitul asceticului Kanwa. Această parva descrie de asemenea măreţia lui Bhaghirathi, şi naşterilor semizeilor Vasu, în casa lui Şantanu şi ridicarea lor la ceruri (lumile paradisiace materiale).

În această parva este povestită de asemenea naşterea lui Bhişma, unind in sine porţiuni ale energiei celorlalţi Vasu; renunţarea sa la regalitate şi adoptarea modului de viaţă in strict celibat (Brahmacharya); respectarea jurămintelor făcute, protecţia acordată lui Chitrangada, iar după moartea acestuia protejarea fratelui său mai tânăr, Vichitravirya, şi mai târziu punerea pe tron a acestuia; naşterea lui Dharma printre oameni ca o consecinţă a blestemului lui Animndavya;

naşterile lui Dhritaraştra şi a lui Pandu prin puterea binecuvăntărilor lui Vyasa şi de asemenea naşterea Pandavilor; complotul lui Duryodhana de a-i trimite pe fii lui Pandu la Varanavata, şi celelalte sfaturi întunecate ale fiilor lui Dhritaraştra în legătură cu Pandavii; şi apoi sfatul dat de binevoitorul Pandavilor – Vidura – în limbajul mlecha, al celor din afara culturii vedice; săparea tunelului;
arderea casei Purochana, (in care se aflau Pandavii), şi somnul femeii din casta vânătorilor de păsări cu cei cinici fii (in casa in care trebuiau să ardă cei cinci Pandavi împreună cu mama lor);

Întâlnirea Pandavilor în pădurea înfiorătoare cu Hidimba şi omorărea fratelui (demonic al) acesteia de către prea iscusitul Bhima;
Naşterea lui Ghatotkacha; întâlnirea Pandavilor cu Vyasa şi urmând sfatul acestuia, rămânerea lor incognito in casa unui brahamna în oraşul Eka-chakra;

Distrugerea demonului (asura) Vaka, şi uimirea populaţiei la vederea naşterii extraordinare a lui Krişna şi Dhriştadyumna;
Plecarea Pandavilor la Panchala, urmând astfel instrucţiunea lui Vyasa, plecare determinată totodată de dorinţa de a cuceri mâna lui Draupadi, la auzul pregătirii ceremoniei Swayamvara de pe buzele unui brahmana;

Victoria lui Arjuna asupra unui gandharva (înger), numit Angaraparna, pe malurile râului Bhaghirathi, încheierea unei prietenii cu adversarul său, şi ascultarea istoriilor lui Tapati, Vasiştha şi Aurva de pe buzele acestuia.

Această parva tratează călătoria Pandavilor spre Panchala, (câştigarea şi) achiziţionarea (prefrumoasei) Draupadi în milocul tuturor regilor , de către Arjuna, după ce a străpuns cu săgeata ţinta; şi în urma luptei ce s-a iscat, înfrângerea lui Salya, Karna şi a tuturor celorlalte capete încoronate, de către braţele pline de putere şi dibăcie alelui Bhima şi Arjuna;

Constatarea (făcută cu această ocazie) de către Bala-rama şi Krişna, la vederea iscusintei lor fără de pereche, că eroii erau Pandavii, şi sosirea fraţilor (Bala-rama şi Krişna) la casa olarului unde stăteau Pandavi;

Jalea lui Drupada (tatăl lui Draupadi) cănd a auzit că Draupadi trebuie să se căsătorească cu cinci bărbaţi (Pandavii);
Minunata istorie a celor cinci Indra relatată in consecinţă
Extraordinara şi divin predestinata căsătorie a lui Draupadi;
Trimiterea lui Vidura ca mesager la Pandavi, de către fii lui Dhritaraştra şi vederea de către acesta a lui Krişna (Cel Atoate Atrăgător);

Lăcaşul Pandavilor in Khandava-prastha, şi domnia lor peste jumătate din regat;
Fixarea intoarcerilor fiilor lui Pandu, conform instrucţiunilor lu Narada (Muni) pentru a avea compania matrimonială a lu Krişna.
În aceeaşi manieră a fost recitată istoria lui Sunda şi Upasunda.

Această parva tratează plecarea lui Arjuna in pădure in conformitate cu jurământul depus, vederea lui Draupadi (soţia sa) împreună cu Yudhişthira (Draupadi fiind şi soţia acestuia) atunci când a intrat în cameră, pentru a lua arme, pentru a elibera vitele unui anume brahmana.
Această parva descrie de asemenea întâlnirea lui Arjuna pe drum cu Ulupi, fata unui Naga (fiinţă umanoidă cu trăsături de şarpe);

Relatează cum acesta a vizitat diferite locuri spirituale; naşterea lui Vabhruvahana;
Eliberarea de către Arjuna a unor domnişoare celeste, care datorită blestemului unui brahmana, se transformaseră în aligatori;
Întâlnirea lui Madhava cu Arjuna în locul spiritual numit Prabhasa;

Răpirea lui Subhadra de către Arjuna, răpire incitată de fratele acesteia, Krişna, în minunatul car de luptă care se mişca pe pământ, pe apă şi in aer, conform dorinţei călătorului;
Plecarea spre Indraprastha cu zestrea; concepţia în pântecul lu Subhadra a acelui copil minune, Abhimanyu;

Naşterea unui copil de către Yaghiaseni;
Apoi urmeză călătoria de plăcere a lui Krişna şi Arjuna pe malurile Yamunei, şi achiziţionarea de către aceştia a discului şi celebrului arc Gandiva;

Arderea pădurii Khandava; Salvarea demonului Maya de către Arjuna şi scăparea şarpelui, şi conceperea unui fiu de către cel mai bun dintre Rişi, Mandapala, în pântecul unei fiinţe umanoide cu trăsături de pasăre – Sarnghi.
Această parva este împărţită de Vyasa în două sute douăzecişişapte de capitole, care conţin opt mii opt sute şi opzecişipatru de strofe.

Cea de-a doua este parva extensivă numită Sabha, sau ansamblul, plin de cunoaştere. Subiectele acestei parva sunt stabilite de marea adunarea a Pandavilor; o trecere în revistă a însoţitorilor acestora; descrierea diferitelor fiinţe cereşti – loka-palas de către Narada Muni, cae era familiarizat cu regiunile cereşti;

Pregătirea pentru ceremonia sacrificială Raja-suya;

Distrugerea lui Jarasandha; eliberarea prinţilor, care erau închişi în munte, de către Vasudeva; campania Pandavilor de cucerire a pământului;

Sosirea priinţilor, cu tributul ce trebuia plătit, la ceremonia sacrificială Raja-suya;

Distrugerea lui Şişupala cu ocazia ofrandei numită arghya in ceremonia sacrificială

Ridiculizarea lui Duryodhana de către Bhima-sena;

Tristeţea şi invidia lui Duryodhana la vederea măreţiei aranjamentelor ce se făceau;

În consecinţă indignarea lui Duryodhana şi pregătirea pentru jocul de zaruri.

Înfrângerea lui Yudhişthira la jocul de zaruri de către şiretul Şakuni;

Eliberarea de către Dhritaraştra (tatăl lui Duryodhana) a „norei” sale Draupadi, cufundată oceanul suferinţei de a fi fost pierdută la zaruri de către Yudhişthira, ca o barcă purtată de valuri furtunoase.

Strădaniile lui Duryodhana de a-l angaja din nou pe Yudhişthira în joc, şi exilarea acestuia şi a fraţilor săi, ca urmare a înfrângerii în jocul de zaruri.

Aceasta este ceea ce este numită de către măreţul Vyasa, Şabha Parva.

Această parva este împărţită în şaptezeci de secţiuni, ce conţin două mii cinci sute şapte strofe.



Apoi urmează cea de-a treia parva (capitol) numit Aranyaka (în legătură cu pădurea).

Această parva tratează călătoria Pandavilor spre pădure, şi cetăţenii urmăndu-l pe înţeleptul Yudhişthira;

venerarea de către acesta a Zeului Zilei (Zeul Soare), conform instrucţiunilor lui Dhaumya, pentru a fi înzestrat cu puterea de a-i servi pe Brahmanii (ce-l însoţeau şi erau dependenţi de el) cu mâncare şi băutură: creerea mâncării şi băuturii prin graţia Zeului Soare:

Expulzarea lui Vidura de către Dhritaraştra, Vidura care întotdeauna vorbise spre binele stăpânului său;

Plecarea lui Vidura la Pandavi, şi reântoarcerea acestuia la Dhritaraştra, la solicitarea acestuia;

Conspiraţiile lui Duryodhana de a-i distruge pe Pandavi in pădure, fiind incitat de Karna:

Apariţia lui Vyasa şi prevenirea de către acesta a lui Duryodhana, care era hotât să meargă în pădure;

Povestea lui Surabhi; sosirea lui Maitreya Muni şi explicarea de către acesta despre modul de a acţiona; şi blestemarea lui Dhritaraştra de cătrea acesta.



Uciderea în luptă a lui Kirmira de către Bhima-sena;

Venirea Panchalilor şi a prinţilor din dinastia Vrişni la Yudhişthira pentru a auzi despre înfrângerea sa, prin necinstitul joc de noroc al lui Sakuni;

Dhananjaya potoleşte mânia lui Krişna;

Lamentarea lui Draupadi in faţa lui Madhava (Krişna). Krişna o face să se înveselească de asemenea căderea lui Sauva este aici descrisă de către Rişi;

de asemenea Krişna o aduce pe Subhadra împreună cu fiul ei în Dwaraka; şi aducerea fiului lui Draupadi de către Dhriştadyumna la Panchala;

Intrarea fiilor lui Pandu în romantica pădure Dwaita;

Conversatţia lui Bhima-sena, Yudhişthra şi Draupadi;

Sosirea lui Vyasa la pandavi şi înzestrarea lui Yudhişthira cu puterea Prati-smriti;
Plecarea Pandavilor din pădurea kamyaka;
Călătoriile lui Arjuna, ale cărui puteri erau nemăsurate, pentru a căuta arme;

Lupta sa cu Maha-Deva (Şiva) care era deghizat în vânator;
Întâlnirea lui Arjuna cu loka-palas (locuitorii cereşti) şi primirea armelor de la aceştia;
Călătoria sa, în regiunea cerească a lui Indra, pentru arme; şi ca urmare frica lui Dhritaraştra;

Plângerile şi lamentările lui Yudhişthira cu ocazia întâlnirii sale cu marele înţelept Brihadaswa. Aici este descrisă patetica poveste a lui Nala, ilustrând pacienţa lui Damayanti şi caracterul lui Nala. Apoi e descrisă însuşirea misterului zarurilor de la acelaşi mare înţelept, de către Yudhişthira;

Apoi sosirea din regiunile cereşti a lui Rişi Lomasa în locul unde se aflau Pandavii, şi primirea de către aceste suflete măreţe, ce rezidau în pădure, a inteligenţei adusă de către Rişi privind şederea lui Arjuna în ceruri;

Apoi pelerinajul Pandavilor la diferite locuri sacre, în conformitate cu mesajul lui Arjuna şi atingerea unor mari merite şi virtuţi, ca urmare a acelui pelerinaj;
Apoi pelerinajul marelui înţelept Narada la marele sanctuar Putasta; şi de asemenea pelerinajul măreţelor suflete, care sunt Pandavii.

Aici are loc deprivarea de către Indra (conducătorul Semizeilor) a lui Karna, de către cerceii săi (magici);
Aici este de asemenea recitat magnificul sacrificiu al lui Gaya;
Apoi istoria lui Agastya Rişi, în care acesta l-a înghiţit pe demonul (asura) Vatapi, şi legătura sa conjugală cu Lopamudra, datorită dorinţei de a avea urmaşi.

Apoi istoria lui Rişyasringa care a adoptat modul de viaţă celibatar (brahmacharya) din copilărie; apoi istoria minunatului Rama, fiul lui Jamadagni, în care este povestită moartea lui Kartavirya şi a Haihaylor;

Apoi întâlnirea dintre Pandavi si Vrişni în locul sacru numit Prabhasa;
Apoi istoria lui Su-kanya, în care Chyavana, fiul lui Bhrigu, i-a făcut pe cei doi gemeni, Aşvinii, să bea sucul Soma (de la care ei fuseseră excluşi de către ceilalti zei), la ceremonia sacrificială condusă de regele Saryati, şi în care de asemenea este arătat cum Chayavana însuşi a atins tinereţea perpetuă (nu şi viaţă fără de moarte), (ca o binecuvăntare a mărinimoşilor Aşvini).

Apoi este descrisă istoria regelui Mandhata; apoi istoria prinţului Djantu; şi cum regele Somaka prin oferirea în ceremonia sacrificială a propriului fiu (Djantu) a obtinut alţi o sută apoi excelenta istoria a vulturului şi a porumbelului;

Apoi examinarea regelui Sivi de către Indra, Agni şi Dharma;
Apoi istoria lui Aştavakra, unde are loc disputa dintre Rişi şi primul dintre logicieni, Vandi, fiul lui semizeului Varuna, cu ocazia ceremoniei sacrificiale condusă de Janaka;
Înfrângerea lui Vandi de către marele Rişi, şi eliberarea tatălui acestuia din adâncurile oceanului de către Rişi.

Apoi istoria lui Yavakrita şi apoi cea a măreţului Raivya;
Apoi pleacarea Pandavilor către Gandhamadana şi lăcaşul lor în azilul numit Narayana;
Apoi călătoria lui Bhima-sena la Gandhamadana la cererea lui Draupadi (în căutarea florii dulci-mirositoare).

Întâlnirea lui Bhima-sena cu preaputernicul Hanuman, fiul lui Pavana, într-un crâng de banani; baia lui Bhima într-un lac şi distrugerea florilor acestuia pentru a obţine floarea cu miros dulce (pe care o căuta); victoria sa în bătălia cu puternici Rakşai, Yakşai şi inclusiv Hanuman; distrugerea demonului Jata de către Bhima;

Întâlnire (Pandavilor) cu înţeleptul regal Vrişaparva;
Plecarea lor spre azilul lu Arştişena;
Incitarea lui Bhima (de a fi răzbunător), de către Draupadi.
Apoi e descrisă ascensiunea lui Bhima pe munţii Kailasa; bătălia teribilă a acestuia cu Yakşaii conduşi de Hanuman;

Întâlnirea Pandavilor cu Vaişravana (Kuvera – trezorierul semizeilor) şi întâlnirea cu Arjuna după ce acesta atinsese scopul urmărit de Yudhişthira de a căpăta arme cereşti.
Apoi teribila întâlnire a lui Arjuna cu Nivatakavachaii care locuiesc în Hiranya-parva, şi de asemenea cu Paulomaii şi Kalakeyaii; distrugrea acestora de către mâinile lui Arjuna;

Începutul prezentârii de către Arjuna a armelor cereşti în faţa lui Yudhişthira;
Coborârea Pandavilor din Gandhamadan; luarea lui Bhima-sena ca prizonier de către un şarpe căt un munte de uriaş eliberarea din prinsoarea acestuia prin răspunsurile date de Yudhişthira; întoarecerea în pădurile kamyaka.

Aici este descrisă reapariţia lui Vasudeva, pentru a-i vedea pe prea puternicii fii ai lui Pandu; Sosirea lui Markandeya Rişi şi diferite recitări, istoria lui Prithu, fiul lui Vena, recitată de marele Rişi; istoriile lui Saraswati şi Rişi Tarkhya.

După acestea istoria lui Matsya; alte povestiri antice recitate de Markandeya;
Istoriile lui Indradyumna şi Dundhumara;
Istoria femeii caste; istoria lui Anghira, întîlnirea şi discuţia dintre Draupadi şi Satyabhama;

Captivitatea lui Duryodhana; iar când păcătosul (Duryodhana) a fost dus, salvarea lui de către Arjuna;
Aici este descris şi visul lui Yudhişthira despre cerb;
Apoi reintrarea Pandavilor în pădurea Kamyaka; aici este de asemenea relatată istoria lui Vrihidraunika.
Aici este de asemenea recitată istoria lui Durvasa; apoi răpirea lui Draupadi din azil, de către Jayadratha; urmărirea hoţului de către Bhima-sena, mai agil decât aerul, şi tăierea părului lui Jayadratha pentru a-l umili.

Aici este lunga istoria a lui Rama, unde este arătat cum Acesta prin dibăcia sa l-a ucis pe (demonul) Ravana în luptă.
Aici este de asemenea descrisă istoria lui Savitri; deprivarea lui Karna de cerceii săi speciali, de către Indra, care-i face cadou acestuia o şakti (armă – rachetă)care putea ucide doar o personă, împotriva căreia putea fi folosită:

Apoi istoria numită Aranya, în care Dharma (Zemizeul justiţiei) îi dă sfaturi fiului său (Yudhişthira); în care în afara de aceasta este recitat cum Pandavii după ce au obţinut o binecuvântare, au plecat spre vest.
Toate acestea sunt incluse în cea de-a treia Parva, numită Aranyaka, constând din două sute şaizeici şi nouă de secţiuni. Numărul de strofe este unsprezece mii şase sute şaizecişipatru.

2.5

Următoarea Parva, care este vastă, se numeşte Virata.
Pandavii ajungând pe domeniile lui Virata au văzut într-un cimitir la periferia oraşului un impozant copac şami, unde şi-au pus la păstrare armele.
Aici este recitată şederea lor în oraş şi şederea lor acolo în incognito, apoi uciderea de către Bhima-sena a răului Kichaka, ce a încercat să o violeze pe Draupadi;

Numirea de către Duryodhana a unor spioni inteligenţi, şi trimeterea acestora pentru a-i descoperi pe Pandavi; eşuarea încercărilor acestora de a-i descoperi pe prea puternicii fii ai lui Pandu;
Prima capturare a vitelor lui Virata, de către Trigartai şi lupta teribilă ce a urmat.
Capturarea lui Virata de către inamic, şi eliberarea acestuia de către Pandava (Bhima-sena);

Capturarea din nou a vitelor lui Virata de către Kauravi; înfrângerea în luptă a tuturor Kauravilor doar de Arjuna, singur; eliberarea vitelor regelui (Virata); oferirea de către rege a ficei sale Uttara lui Arjuna, care a acceptat-o ca nevastă pentru fiul său, făcut cu Subhadra, Abhimanyu, distrugătorul duşmanilor.

Acesta este conţinutul vastei, cea de-a patra Parva – Virata.
Marele Rişi Vyasa a compus în aceasta şaizecişişapte de secţiuni. Numărul de strofe este două mii cincizeci.
Ascultă despre conţinutul celei de-a cincea Parva, care este cunoscută ca Udyoga.
În timp ce Pandavii, dornici de victorie, trăiau în locul numit Upaplavya, Duryodhana şi Arjuna se duseră la Vasudeva – Suprema Personalitate, Şri Krişna, spunând:

- Trebuie să ne ajuţi în acest război.
După ce au fost rostite aceste cuvinte,Marele Suflet, Krişna spuse:
- Oh, primul dintre oameni, ce să-ţi dau, un consilier în persoana Mea, care nu va lupta, sau armată de o akşauhini?

Fiind orbit de propriul interes războinic, Duryodhana ceru trupele, în timp ce Arjuna se bucură să-l aibă pe Cel Atoate Atrăgător, Sri Krişna, ca şi consilier, necombatant.
Apoi este descris cum atunci când regele din Madra veni pentru a-i ajuta pe Pandavi, Duryodhana prin viclenie îl atrase în tabăra sa şi-l făcu să-i promită o binecuvântare, prin care regele din Madra se legă să-l ajute pe acesta în luptă:

Cum Salya, după ce şi-a dat cuvântul în faţa lui Duryodhana se duse în tabăra Pandavilor, pentru a-i consola şi le recită istoria victoriei lui Indra (conducătorul semizeilor) [asupra lui Vritra].
Apoi urmează trimiterea de către Pandavi a preotului (Purohita) la Kauravi.

Apoi este descris cum regele Dhritaraştra auzind cuvintele preotului Pandavilor şi istoria victoriei lui Indra, decise să trimită propriul său preot şi în cele din urmă pe secretarul său personal Sanjaya ca mesager pentru a obţine pacea.
Aici este descrisă insomnia lui Dhritaraştra datorită anxietăţii determinate de ceea ce auzise despre Pandavi şi prietenii lor, Vasudeva – Personalitatea Supremă , Şri Krişna, şi ceilalţi.

Tot aici a fost recitată Sanat-sujata, excelentele adevăruri ale filozofiei spirituale, pentru tristul şi înfricoşatul rege. În dimineaţa următoare Sanjaya vorbi la curtea regelui despre identitatea lui Vasudeva (Krişna) şi Arjuna. Atunci ilustrul Krişna, făcându-I-se milă şi dorinţă de pace se duse în Hastinapura, capitala Kauravilor, pentru a face pace.

Apoi urmeză repingerea de către Duryodhana a soliei lui Krişna, care venise pentru a solicita pacea, spre beneficiul ambelor părţi.
Aici a fost recitată istoria lui Damvodvava, apoi istoria căutării unui bărbat pentru fata sa de către marele suflet Matuli;
Apoi istoria marelui înţelept Galava, apoi istoria antrenamentului spiritual si al disciplinei fiului lui Bidula.

Apoi expunerea de către Krişna în faţa adunării regilor, a puterilor Sale mistice – yoghine la auzul sfaturilor demonice ale lui Duryodhana şi Karna, apoi luarea lui Karna de către Krişna în carul Său şi oferta făcută de Acesta, dar respinsă de Karna din mândrie.
Apoi reântoarcerea lui Krişna, Cel ce-i pedepseşte pe duşmani, de la Hastinapura la Upaplavya, şi nararea despre tot ce se întâmplase. Atunci acei pedepsitori ai duşmanilor, Pandavii, auzind aceste lucruri şi consultându-se, au început pregătirile de război.

Apoi urmează marşul din Hastinapura al pedestraşilor, cailor, carelor de luptă şi elefanţilor. Apoi relatări despre trupele ambelor părţi.
Apoi trimiterea lui Uluka la Pandavi, de către Duryodhana, ca mesager, cu o zi înainte de începerea luptei. Apoi povestea conducătorilor de care de diferite clase.

Apoi istoria lui Amba.
Toate acestea au fost descrise în cea de-a cincea Parva, numită Udyoga a Bharatei, abundând de de incidente privind războiul şi pacea.
Oh asceţii, măreţul Vyasa a compus o sută optzecişi şase de secţiuni în această Parva.
Numărul strofelor compuse de asemenea aici de către marele Rişi, este de şase mii şase sute şi nouăzecişiopt.

2.6

Apoi este recitată Bhişma Parva care e plină de incidente minunate.
Aici este relatată de către Sanjaya formarea regiunilor (universale) cunoscute ca Jambu.
Aici este descrisă marea depresiune a armatei lui Yudhişthira şi de asemenea lupta feroce timp de zece zile succesive.

Aici marele Suflet Vasudeva – Personalitatea Supremă (Krişna) prin raţionamente bazate pe filozofia eliberării finale a înlăturat ezitările lui Arjuna de a nu lupta împotriva propriei familii.
În această (parva) mărinimosul Krişna, având în atenţie bunăstarea lui Yudhişthira, văzând pierderile create (armatei Pandavilor) a coborât ca un vârtej din carul de luptă cu piept neânfricat, cu roata carului de luptă în mână pentru a-l înfrunta pe Bhişma.

În aceasta, Krişna l-a mustrat cu cuvinte usturătoare pe Arjuna, purtătorul arcului Gandiva şi cel dintâi printre cei ce poartă arme.
În aceasta, cel dintâi printre arcaşi, Arjuna, punându-l pe Şikandin în faţa sa (ca scut) l-a săgetat pe Bhişma cu nenumăratele sale săgeţi, făcându-l să cadă din carul de luptă.

În aceasta Bhişma se află întins pe un pat de săgeţi.
Această extensivă Parva, este cunoscută ca cea de-a şasea în Bharata şi este compusă dintr-o sută şi şaptesprezece secţiuni.

Numărul de strofe este de cinci mii opt sute şi patruzecişiopt, aşa cum este descris de Vyasa, cel cunoscător al Vedelor.
Apoi este recitată minunata Parva numită Drona, care este plină de incidente.
Mai întâi este prezentată instituirea lui Drona la comanda armatei;

Apoi jurământul făcut de marele maestru al armelor (Drona), de a-l captura pe Yudhişthira, pentru a-l mulţumi pe Duryodhana;
Apoi retragerea lui Arjuna de pe câmpul de luptă, din faţa Sanşaptakailor.
Apoi înfrângerea lui Bhagadatta pe câmpul de luptă, ca un al doilea Indra, cu elefantul Supritika, de către Arjuna;

Apoi moartea eroului Abhimanyu, aflat la vârsta adolescenţei, singur şi fără nici un sprijin, moarte cauzată prin efortul cumulat a mai multor Maharantha (celebri luptători cu puteri colosale), incluzându-l pe Jayadratha;
Apoi după moarte fiul său (Abhimanyu), Arjuna distruge în luptă şapte armate – Akşauhini;

Apoi intrarea lui Bhima-sena, cel cu braţe atotputernice şi a celui mai vestit dintre luptătorii în care de luptă, Satyaki, în rândurile armatei Kauravilor care se aliniaseră pentru a fi impenetrabili chiar şi pentru semizei, pentru a-l căuta pe Arjuna, din ordinele lui Yudhişthira şi distrugerea a ceea ce mai rămăsese din celebra armată a Sanşaptakailor.

În Drona Parva sunt descrise moartea lui Alambuşa, Srutayus, Jalasandha, Şomadatta, Virata, a marelui luptător cu carul de luptă, Drupada, a lui Ghatotkacha şi alţii.
În această parva, Aswatthaman, tulburat peste măsură de căderea tatălui său în luptă a declanşat teribila armă Narayana.
Apoi gloria lui Rudra (Şiva), în legătură cu arderea a trei oraşe.

Apoi sosirea (înţeleptului) Rişi Vyasa şi redarea de către acesta a gloriilor lui Krişna şi Arjuna. Aceasta este cea de-a şaptea măreaţă Parva a Bharatei, în care toţi conducătorii şi prinţii eroici au fost trimişi conform destinului lor.
Numărul de secţiuni este de o sută şaptezeci. Numărul de strofe aşa cum a fost compus în Parva Drona, de către Rişi Vyasa, fiul lui Parasara (Muni), posesorul adevăratei cunoaşteri, după multă meditaţie (yoghină), este de opt mii nouă sute nouă.

Apoi urmează atât de minunata parva numită Karna, unde este narată numirea înţeleptului rege din Madra ca şi conducătorul carului de luptă a lui Karna.
Apoi istoria căderii demonului Tripura.
Apoi schimbul de vorbe aspre dintre Karna şi Salya, în timpul şederii lor în afara câmpului de lupt
Apoi istoria lebedei şi a ciorii, recitată ca aluzie insultătoare; apoi moartea lui Pandya cauzată de mâinile marelui suflet Aswatthaman; apoi moartea lui Dandasena; apoi cea a lui Darda;

Apoi riscul iminent al lui Yudhişthira, în lupta de unul singur împotriva lui Karna, în prezenţa tuturor luptătorilor;
Apoi mânia reciprocă a lui Yudhişthira şi Arjuna; apoi liniştirea lui Arjuna de către Krişna.

În această Parva este descris cum, pentru a-şi îndeplini jurământul, Bhima-sena a sfâşiat pieptul (nemernicului) Duşasana în timpul luptei, bându-i sângele inimii (făcându-i pe toţi să se îngrozească).

Apoi Arjuna l-a omorât pe Karna într-o luptă unu la unu.
Cititorii Bharatei o numesc cea de-a opta Parva. Numărul secţiunilor este de şaizeci şi nouă, iar numărul de strofe este de patru mii nouă sute şi şaizeicişipatru.

Apoi a fost recitată minunata Parva numită Salya.
După ce toţi marii luptători au fost ucişi, regele din Madra a devenit conducătorul armatei (Kauravilor). Apoi este descrisă întâlnirea, unul după altul a coducătorilor de care de luptă.
Apoi urmează căderea pe cămpul de luptă a măreţului Salya, datorată mâinilor lui Yudhişthira cel Drept.
Aici este de asemenea descrisă moartea lui Sakuni datorată mâinilor lui Sahadeva.

După ce numai o mică parte din trupe mai rămăsese în viaţă, după imensul măcel, Duryodhana fugi şi se ascunse în apele unui lac pentru un timp.
Apoi este descris cum Bhima-sena a fost învăţat de către un păsărar;
Apoi este descris cum, nemaiputând să suporte afronturile discursului insultător al lui Yudhişthira, Duryodhana a ieşit afară din apele lacului.

Apoi urmează lupta cu buzdugane dintre Duryodhana şi Bhima-sena; apoi sosirea lui Bala-rama la locul luptei;
Apoi este descrisă sfinţenia lui Saraswati şi progresul luptei cu buzdugane.
Apoi fracturarea coapselor lui Duryodhana de către Bhima-sena.

Toate acestea au fost descrise în această minunată, cea de-a noua Parva
Numărul de secţiuni este cincizecişinouă iar numărul de strofe compuse de măreţul Vyasa, cel ce a răspândit faima Kauravilor, este de trei mii două sute douăzeci.

2.7

Apoi voi descrie Pava numită Sauptika, plină de incidente înficoşătoare.

După plecarea Pandavilor, măreţii luptători cu carul de luptă, Kritavarman, Kripa, şi fiul lui Drona veniră pe câmpul de luptă şi îl găsiră acolo pe regele Duryodhana, întins la pământ, cu coapsele zdrobite şi acoperit de sânge.

Apoi marele luptător cu carul de luptă, fiul lui Drona, dus de o mânie teribilă, jură că până ce nu-i va omorâ în luptă pe toţi Panchali, inclusiv Driştadyumna şi Pandavii, şi toţi aliaţii lor, nu-şi va da jos armura. Rostind acele cuvinte, cei trei luptători, părăsindu-l pe Duryodhana au intrat în marea pădure, de îndată ce soarele apusese. În timp ce stăteau sub un copac banian, în timpul nopţii, ei au văzut o bufniţă omorând numeroase ciori, una după alta.

Văzând acestea, Aswatthaman, având inima plină de răzbunare, la gândul destinului pe care a trebuit să-l îndure tatăl său, se hotărî să-i omoare pe Panchali în somn, şi mergând la intrarea taberei, el văzu acolo un Rakşasa cu o faţă infiorătoare, al cărui cap ajungea la ceruri, şi păzind intrarea. Şi văzând că acel Rakşasa para toate armele sale, fiul lui Drona l-a împăcat imediat prin venerarea lui Rudra, Cel ce are trei ochi. Apoi însoţit de Kritavarma şi Kripa i-a ucis pe fii lui Draupadi, toţi Panchalii, cu Dhriştadyumna şi alţii, împreună cu rudele lor, dormind fără de griji în acea noapte.

Toţi au pierit în acea noapte, cu excepţia Pandavilor şi a măreţului luptător Satyaki.
Aceştia au scăpat pentru că au urmat îndrumările lui Krişna; apoi conducătorul carului de luptă a lui Dhriştadyumna a adus la conştinţa Pandavilor măcelărirea Panchalilor care dormeau, de către fiul lui Drona.

Draupadi fiind dărâmată de moartea fiilor, fraţilor şi tatălui ei, se aşeză în faţa Domnului (Krişna) hotărâtă să se omoare, prin post total.
Atunci Bhima-sena, a cărei putere şi dibăcie erau colosale, fiind mişcat de cuvintele lui Draupadi se hotărâ să o mulţumească şi luându-şi repede buzduganul, plin de mânie, l-a urmat pe fiul maestrului său de arme (Drona)

Fiul lui Drona, fiindu-i frică de Bhima-sena şi împins de mânie şi de soarta însăşi, declanşă o armă cerească spunând:
- Aceasta este pentru distrugerea tuturor Pandavilor; dar Krişna replică
- Aceasta nu se va întâmpla, neutralizând cuvintele lui Aswatthaman.
Apoi Arjuna neutraliză acea armă prin propria sa armă.

Văzând intenţiile destructive ale nemernicului Aswatthaman, Vyaya (Dwaipayana) şi Krişna au pronunţat blesteme asupra lui, care mai tărziu s-au întors. Pandava (Arjuna) l-a deprivat apoi pe marele luptător Aswatthaman de piatra preţioasă de pe capul său, devenind satisfăcut şi mândrindu-se cu succesul său, îi făcu tristei Draupadi cadou această piatră preţioasă.

Astfel este recitită cea de-a zecea Parva, numită Sauptika. Marele Vyasa a compus-o din optsprezece secţiuni. Numărul de strofe compuse de marele recitator al adevărurilor spirituale este de opt sute şaptezeci. În această parva au fost puse împreună, de către măreţul Rişi, două parve numite Sauptica şi Aişika.
Apoi a fost recitată foarte patetica parva numită Stri.

Dhritarştra, cel cu ochi profetici, afectat de moartea copiilor săi, şi mânat de ostilitatea pe care o avea pentru Bhima, a distrus cu dexteritate, o statuie de fier pusă de Krişna în faţa acestuia (ca substitut pentru Bhima).
Apoi Vidura, îndepărtând afecţiunea tristului Dhritaraştra pentru lucrurile lumeşti, prin raţionamente care se spirjineau pe eliberarea finală (din lumea materială), l-a consolat pe înţeleptul monarh.

Apoi este descrisă călătoria dezolatului Dhritaraştra, însoţit de doamnele casei regale, la câmpul de luptă al Kauravilor. Aici a urmat pateticul bocet al soţiilor eroilor ucişi; apoi mânia lui Gandhari şi a lui Dhritaraştra, şi cum şi-au pierdut conştinţa.
Apoi soţiile războinicilor au văzut acei eroi, întinşi pe câmpul de luptă.
Pacificarea de către Krişna a zbuciumatei Gandhari, care-şi pierduse fii şi nepoţii (pe acel câmp de luptă).

Apoi arderea corpurilor regilor decedaţi, conform riturilor ordonate de acel monarh de mare înţelepciune şi cel mai de seamă dintre oamenii virtuţii (Yudhişthira). Apoi povestea lui Kunti privind recunoaşterea lui Karna ca fiu pe care l-a născut în secret. Acelea au fost descrise de măreţul Rişi Vyasa în cea de-a unsprezecea foarte patetică parva. Citirea acesteia mişcă orice inimă simţitoare datorită tristeţii şi chiar face ca ochii să fie înlăcrimaţi.
Numărul de secţiuni compuse este de douăzecişişapte. Numărul de strofe este de şapte sute şi şaptezecişicinci.

Cea de-a douăsprezecea este Şanti Parva, care face să crească înţelegerea şi în care este relatată deznădejdea lui Yudhişthira, pentru că şi-a ucis rudele. În această parva este descris cum aflându-se pe un pat de săgeţi care-l străpungeau din toate direcţiile prea măreţul Bhişma a explicat diferite sisteme privind datoria care trebuie urmată, sisteme demne de a fi studiate de regii dornici de cunoaştere; această parva explică datoriile privind cazurile de urgenţă, dând explicaţii complete în ceea ce priveşte timpul şi motivele. Înţelegând aceste lucruri o persoană atinge „consumarea cunoaşterii”.

De asemenea au fost explicate misterele emancipării finale.
Aceasta este cea de-a douăsprezecea parva, favorita înţelepţilor. Ea este alcătuită din trei sute şi treizecişinouă de secţiuni, şi conţine paisprezece mii şapte sute şi treizecişidouă de strofe.

Următoarea la rând este excelenta parva Anusasana.
În aceasta este descris cum Yudhşthira, regele Kauravillor, a fost împăcat cu sine însuşi, de îndată ce a ascultat expunerea pe care a făcut-o Bhişma, fiul lui Bhaghirati (Gange), despre acţiunea conformă cu simţul datoriei.

Acest capitol tratează în detaliu regulile Dharmei (datoria socială şi spirituală) şi Arthei (dezvoltare economică armonioasă);
Apoi regulile actelor caritabile, după care se dă de pomană, şi meritele acestor acte; apoi despre calificarea pe care trebuie să o aibă cel ce dă, şi despre cadourile privind călătoria supremă.

Această parva descrie de asemenea ceremonialurile datoriei individuale, regulile de comportament şi meritul fără de pereche al practicării adevărului.
Această parva arată marele merit al Brahmanilor, şi nedescifratele mistere ale datoriei funcţie de timp şi loc.

Acestea sunt încorporate în excelenta parva numită Anusasana, ce conţine incidente variate.
În aceasta a fost descrisă ridicarea lui Bhişma la Ceruri (lumile paradisiace materiale).
Aceasta este cea de-a treisprezecea parva, care expune cu acurateţe diferitele datorii ale oamenilor. Numărul de secţiuni este de o sută patruzecişişase. Numărul de strofe este de opt mii.

Apoi urmează cea de-a paisprezecea parva Aswamedhika. În ea se află excelenta istorie a lui Samvarta şi Marutta. Apoi este descrisă descoperirea comorilor de aur (de către Pandavi); şi apoi naşterea lui Parikşit care a fost reânviat de Krişna, după ce fusese ars de arma celestă a lui Aswatthaman.

Bătăliile lui Arjuna, fiul lui Pandu, cu diferinti prinţi, care plini de mânie captivaseră calul sacrificial, lăsat liber. Apoi arată marele risc asumat de Arjuna în întâlnirea cu Vabhruvahana, fiul lui Chitragada, şefului Manipurei.
Aceasta este cea mai minunată parva numită Aswamedhika.
Numărul de secţiuni este de o sută şi trei. Numărul de strofe compuse de Vyasa este de trei mii trei sute şi douăzeci.

Apoi urmează cea de-a cincisprezecea parva numită Asramvasika.
În aceasta Dhritaraşthra renunţă la regat, şi urmat de Gandhari (soţia sa) şi Vidura se retrage în pădure pentru a trăi cu oamenii spirituali. Văzând aceasta, virtuoasa Pritha, tot timpul angajată în admirarea superiorilor, părăsind curtea fiilor săi, a urmat cuplul bătrân (în pădure).

Aici este descris cum, prin mila lui Vyasa, regele (Dhritaraşthra) întâlneşte formele subtile ale copiilor, nepoţilor, şi ale altor prinţi ucişi în marea luptă.
Apoi monarhul, abandonând tristeţea, achiziţionă împreună cu soţia sa cel mai de seamă fruct al activităţilor meritoase.
În această parva, Vidura sprijinându-se pe virtute întreaga sa viaţă, a atins cea mai meritoasă stare.

Învăţatul fiu al lui Gavalgana, Sanjaya, cel mai de seamă ministru (al lui Dhritaraşthra), având pasiunea sub control, a atins (în această parva) binecuvântata stare.
În aceasta Yudhişthira întâlnindu-l pe Narada, află despre stingerea neamului Vrişnilor.
Aceasta este minunata parva numită Asramvasika. Numărul de secţiuni este de patruzecişidouă, iar numărul de strofe compuse de cunoscătorul Adevărului, Vyasa, este de o mie cinci sute şase.

După aceasta urmează Mauşala a incidentelor dureroase.
În aceasta eroii cu inimă de leu (ai neamului lui Vrişni), purtând multe cicatrici pe corpul lor, apăsaţi de blestemul unui Brahmana, în timp ce erau deprivaţi de raţiune, datorită băuturii, şi împinşi de destin, s-au măcelărit unul pe altul pe marginea mării, cu iarbă Eraka care (în mâinile lor) a devenit asemenea fulgerului.

În aceasta Bala-rama şi Keşava (Krişna) după ce au aranjat pentru exterminarea neamului Lor, venind şi ceasul Lor, nu s-au ridicat cu superioritate deasupra valurilor atotdistrugătorului Timp.

În aceasta, Arjuna, cel mai proeminent dintre oameni, mergând la Dwara-vati (Dwara-ka) şi văzând oraşul lipsit de neamnul Vrişnilor, a fost foarte afectat, devenind deosebit de trist.
Apoi după ceremonia funerară a unchiului său din partea mamei, Vasudeva, cel mai de seamă din neamul lui Yadu, i-a văzut pe eroii neamului lui Yadu pe locul unde băuseră.

Apoi el a cauzat cremarea corpurilor ilustrului Krişna şi Bala-rama şi ai membrilor principali ai neamuui lui Vrişni. După aceea a plecat din Dwara-ka împreună cu femeile, copiii, şi cei în vârstă, cei ce mai rămăseseră din neamul lui Yadu, Arjuna a fost lovit de o mare calamitate. A fost de asemenea martorul dezonoarei cauzate de celebrul său arc Gandiva, care a refuzat să mai acţioneze, ca şi armele sale cereşti.

Văzând toate acestea Arjuna deveni deprimat şi urmând sfatul lui Vyasa se duse la Yudhişthira solicitându-i permisiunea de a intra in ordinul de viaţă al renunţării (sannyasa).

Aceasta este cea de-a şaisprezecea parva numită Mauşala. Numărul de secţiuni este opt, iar numărul de strofe compuse de cunoscătorul Adevărului, Vyasa, este de trei sute douăzeci.
Următoarea parva, cea de-a şaptesprezecea, este Maha-prasthanika.

În aceasta, cei mai de seamă dintre oameni, Pandavii, renunţând la regat, au plecat împreună cu Draupadi în marea călătorie numită Maha-prasthana.
În aceasta ei au trecut pe lângă zona celestă a lui Agni (zeul focului), ajungând pe ţărmul mării cu ape roşii.
În aceasta, fiind cerut de către Agni, Arjuna l-a venerat pe acesta aşa cum se cuvine, returnându-i excelentul arc celest numit Gandiva.

În aceasta Yudhişthira lăsându-şi în urmă fraţii şi pe Draupadi, a continuat călătoria sa (la ceruri din ce în ce mai înalte), fără a privi măcar o dată înapoi.
Această, cea de-a şaptesprezecea parva e numită Maha-prasthanika. Numărul de secţiuni este trei, iar numărul de strofe compuse de cunoscătorul Adevărului, Vyasa, este de trei sute douăzeci.

Parva care urmează, este cea extraordinară, numită Svarga, a incidentelor cereşti.
Văzând carul ceresc ce venise să-l ia, Yudhişthira mişcat de milă pentru câinele care-l însoţise tot drumul, a refuzat să urce fără acesta.
Observănd continua aderenţă a ilustrului Yudhişthira la virtute, Dharma (semizeul justiţiei) abandonând forma de câine, pe care şi-o asumase, s-a arătat regelui.

Apoi Yudhşthira ridicându-se la ceruri, suferi multă durere. Mesagerul ceresc i-a arătat iadul printr-un act de înşelăciune. Apoi Yudhişthira, sufletul justiţiei, a auzit inimile pline de lamentare ale fraţilor săi, stând în acea regiune sub disciplina lui Yama.
Apoi Dharma şi Indra i-a arătat regiunea destinată păcătoşilor.

Apoi Yudhişthira, după ce şi-a părăsit corpul uman prin plonjonul pe care l-a făcut în Gangele ceresc, atingând acea regiune, meritată prin activităţile sale, a început să trăiască cu bucurie, respectat de Indra şi ceilalţi semizei. Aceasta este cea de-a optsprezecea parva, aşa cum a fost relatată de ilustrul Vyasa. Numărul de şloka (strofe), oh ascetici, compuse de măreţul rişi este de două sute nouă.

Conținutul celor optsprezece parva a fost redat mai sus. În apendix (Khita) sunt redat Hari-vamşa şi Vavişya. Numărul de strofe din Hari-vamşa este de douăsprezece mii. Acestea sunt conţinuturile secţiunii numită Parva-sangraha. Sauti continuă:

- Trupe în număr de optsprezece akşauhini s-au întâlnit în luptă. Bătălia care a avut loc a fost teribilă şi a durat optsprezece zile. Cel ce cunoaşte cele patru Vede şi toate Anga şi Upanişadele, dar nu cunoaşte această istorie (Bharata) nu poate fi considerat un înţelept.

Vyasa a cărui inteligenţă este fără de măsură, a vorbit această Maha-Bharata ca un tratat explicativ cu privire la Artha (progres economic) , Dharma (datoria socială şi religioasă) şi Kama (plăcere materială). Cei care au ascultat această istorie, nu suportă să mai audă altele, asemenea celor care au ascultat vocea dulce a păsării Kokila, nu mai pot asculta disonanţele crocănitului ciorilor.

Asemenea formării celor trei lumi (materiale), începând cu cele cinci elemente grosiere, aşa si inspiraţia tuturor poeţilor începe de la această excelentă compoziţie.

O ye, Brhamani, aşa cum cele patru tipuri de creaturi, sunt dependente de spaţiu pentru a exista, la fel şi Puranele depind de această istorie.
Aşa cum toate simţurile depind de starea minţii, la fel toate actele (ceremoniale) şi calităţile morale depind de acest tratat. Nu există nici o istorie actuală în lume care să nu depindă de această istorie, aşa cum corpul depinde de mâncarea pe care o primeşte.

Toţi poeţii îndrăgesc Bharata, asemenea servitorilor care dorind să fie promovaţi în funcţie, caută un stăpân cu linie genealogică nobilă. Aşa cum benecuvântatul domesticul „mod de viaţă” (aşrama) nu poate fi întrecut de celelalte trei aşrama, la fel nici un poet nu poate întrece acest poem.

Ye, ascetici, scuturaţi de pe voi inacţiunea. Faceţi ca inima să vă fie ancorată în virtute, pentru că virtutea este singurul prieten al celui care a plecat în cealaltă lume.
Chiar şi cel mai inteligent, îndrăgind bogăţia şi femeile, nu poate să şi le facă propria-i posesiune, iar bogăţia şi femeile nu sunt lucruri care să dureze.

Bharata, rostită de buzele lui Dwaipayana (Vyasa) nu are egal; este virtutea însăşi şi spiritualitatea.
Ea distruge păcatul şi produce binele.
Cel care a ascultat-o în timp ce a fost recitată, nu mai are nevoie de a face baie în apele sfinte ale lacului Puşkara.

Orice fel de păcat ar comite în timpul zilei, prin simţurile sale, un Brahmana este eliberat de ele prin recitarea Bharatei la venirea serii.
Orice fel de păcate ar fi comis în timpul nopţii, prin fapte, cuvinte, sau în minte, este eliberat de ele prin recitarea Bharatei la crăpatul zorilor (brahma-muhurta).

Cel care a dat de pomană o sute de vite cu coarnele poleite cu aur, unui Brahmana care este un bun cunoscător al Vedelor şi în toate ramurile studiului, achiziţionează merite egale cu cel ce ascultă zilnic aceste naraţiuni sfinte.
Aşa cum oceanul întins poate fi uşor trecut cu nave maritime, la fel poate fi percepută cu ajutorul acestei Parva sangraha şi această istorie extensivă a cărei importanţă este profundă.

Astfel se termină secţiunea numită Parva-sangraha din Adi Parva a binecuvântatei Maha-bharata.